Cred că am trecut de punctul acela în care nu știam ce să răspundem unui arădean pierdut cu vreme prin Timișoara, despre ce consumăm azi în calitate de turist al Capitalei Culturale Europene 2023. Nu vine Delia, nu vine Motans, nu vine nici Smiley, nu mai este Robu primar să ne aducă AC/DC, nu avem ce vedea și ce auzi, totul este o pierdere de vreme și, poate, de bani. Alternativa? Iulius Mall, firește. Dar, cum ziceam, am trecut de anecdota asta și ne punem în pielea unui turist străin care chiar vine să consume cultură la Timișoara. Ce facem cu el? Îi dăm în cap? Îi luăm portofelul?
Și când mă tem că nu știm ce să facem cu turistul belgian rătăcit pe Bega nu mă tem că organizatorii care au propus programul evenimentelor nu ar fi în stare să ne spună de expoziția lui Victor Brauner, un succes, firește, de fotografiile făcute de maestrul Duma la revoluție, de muzeul transporturilor sau un vernisaj de care nu știe mai nimeni că există. Pe hârtie poate că stăm bine, poate că nu stăm nici pe hârtie, nu știu. Pepiniera de pe schela ce-o înjurăm că ascunde Catedrala de plimbărețul de pe strada Alba Iulia, așa contestată cum este e, face carieră căci este în calea omului, iar dacă turistul a mai auzit și de scandal, succesul e garantat.
Nu, nu de asta mă îngrijorează venirea turistului belgian. Mă gândesc cu multă teamă la traseul lui de la aeroport până la produsul final, la cultură, la așteptările lui să găsească un oraș primitor și – ce să vezi? – îi trebuie simț de cercetaș să descopere pentru ce a venit. Și poate că nici nu descoperă, mai grav. Bun, te dai jos din avion tu, turist belgian. Înțeleg că în aeroport este un salon al UPT pentru oaspeți mai de seamă. În rest, cam bate vântul, turistul belgian poate lejer să se întrebe dacă a ajuns bine, dacă nu cumva este la Petroșani și este poftit să vadă Valea de Brazi, Bumbești-Livezeni, Transalpina.
Am văzut zilele trecute turistul belgian în față la sinagoga Cetate. Era interesat. S-a apropiat de intrare, dar n-a avut noroc. Era închis. Se petrecea cu o zi înainte de deschiderea Domului Catolic din Unirii, deci nici acolo n-a avut mai mult noroc. O fi văzut muzeul de artă și până seara, când e mișto la o bere și-un steak în sânge la puburile din zonă ce să facă? Treaba lui, putea să doarmă toată ziua, că doar de aia a plătit hotelul, nu să se plimbe pe străzi căutând un WC.
Chiar așa, prin străinătate chiar dacă nu există la tot pasul WC-uri publice, măcar localurile îți oferă acest serviciu pe bani. Nu se uită nimeni urât, vreun ospătar, că nu ai consumat ceva, căci lași 50 cenți sau un euro pentru a merge la toaletă și s-a rezolvat problema. Aici nu știu cum funcționează, avem cam tot atâtea WC-uri publice în tot orașul cam câte coșuri de gunoi avem funcționale pe un mare bulevard din ditamai Capitala. Noi l-am chemat pe turistul belgian, am și plătit bani grei să facem reclamă evenimentului, se ocupă cineva de turiști?
Biroul info s-a mutat dintr-o clădire în alta exact când evenimentul CCE 2023 era început. Câți i-o fi trecut pragul? Contabilizează cineva dacă o astfel de funcționalitate are succes sau ne punem pe gânduri de ce nu are? Puteau pune un cort din ăla de-ți dau vara voluntarii apă să nu leșini de cald. Măcar te împiedicai în el, puneai întrebări incomode: unde e cinematograful de artă, cine cântă deseară la filarmonică, unde e pavilionul ISHO, să mai vezi o expoziție de calitate, unde e muzeul revoluției (nu e?), unde e coșul de gunoi… unde e buda? Unde e turistul belgian? Oare n-o fi pedofil?
Comentarii prin facebook