Nu sunt împotriva sindicatelor. Cred că au un rol bine definitiv într-o societate normală. În ţările nordice, considerate cele mai evoluate economic şi social, gradul de sindicalizare este cel mai mare din lume, peste 90%. Semn că poate exista o relaţie bună şi un echilibru patronate – sindicate, care să nu afecteze mediul economic. În schimb nu cred în liderii sindicali din România. Pentru foarte mulţi dintre ei, cozi de topor ale partidelor, în special PSD, sindicalismul a însemnat o trambulină spre politică, iar cazurile sunt multe, începând de la Miron Mitrea şi Victor Ciorbea până la Dumitru Chiriţă, cel care a condus ANRE până cu puţin timp în urmă.
Alţii au constituit adevărate grupuri infracţionale prin care au devalizat companiile de stat. Aici cel mai cunoscut exemplu este al lui Liviu Luca, miliardarul sindicalist de la Petrom, care prin firma sa a căpuşat ani la rândul compania. Până a fi privatizat Petrom-ul aflat în pragul falimentului şi din cauza sindiacatului, Luca avea o mult mai mare putere şi decât directorul companiei. Tot aici l-aş pune şi pe Ion Rădoi de la Metrorex, fost şi senator PSD şi deţinătorul spaţiilor de la metrou.
Menirea unui sindicat este să-i ajute pe cei vulnerabili, pe cei hărţuiţi, ameninţaţi, amărâţi. Pe cei de jos, de la bază, pe muncitorul de rând, în special. La noi e taman invers. În fapt, pattern-ul liderului de sindicat român este Jimmy Hoffa. De aici şi relevanţa tot mai mică a sindicatelor, lipsa de încredere în ele, similară clasei politice. O să spuneţi că au făcut marea grevă din educaţie. Aici mai mult a fost o mişcare de jos în sus, iar liderii de sindicat, putred de bogaţi faţă de marea masă de profesori, au vrut să închidă greva de mai multe după ce s-au văzut cu sacii în căruţă, dar presiunea de jos era prea mare. Oricum au suspendat greva în strigătele de „Trădare!” ale dascălilor.
Un astfel de sindicat al plutocraţilor este şi cel din Primăria Timişoara condus de Tiberiu Negrei. Un sindicat care mai reprezintă în jur de 10% din angajaţi, în general foşti directori şi şefi, unii cu probleme penale. Printre aceştia figurează şi celebrul Culiţă Chiş, ani la rândul cel mai bine plătit angajat al primăriei, cu un salariu mai mare decât al primarului. Un sindicat care se respectă, printre altele având investiţii imobiliare pe litoral, la Mamaia. Şi un sindicat care i-a părăsit pe cei mulţi pentru a apăra privilegiilor celor puţini şi pe care i-a apucat sindicalismul în momentul în care au avut probleme.
Respectiv, în vara lui 2021, când administraţia Fritz a vrut să demareze curăţenia în primărie, instituţie care ajunsese un poligon de încercare pentru tot felul de malversaţiuni, mai mulţi foşti directori şi directoraşi, simţind muşte pe căciulă, s-au înscris în sindicat. Unii cu dosare penale acum, unii angajaţi ilegal, alţii după concursuri trucate. Printre înscrişi, Rodica Aurelian, fosta şefă de la Personal, bugetar cu Lexus şi apartament în Tenerife, ajunsă ilegal şefă fiindcă nu avea studiile necesare, acum urmărită penal pentru concursuri fraudate. Altul, Adrian Bere, fost director la Mediu, proprietarul unui PUZ de 2 milioane de euro. De la Urbanism venea Gabriela Borcsi, dosar penal relativ recent, dar celebră prin implicarea ei în tot felul de şmenuri imobiliare, unde îl avea partener pe Radu Ţoancă. Şi, sigur, Culiţă Chiş.
Nu intru în amănunte despre deciziile alternante din justiţie. Dar ce e mai interesant e cazul lui Chiş. Justiţia timişoreană a decis recent că el trebuie musai să fie director. La direcţia pe care a condus-o, iar dacă aceasta nu mai există la alta. Cum direcţia pe care o conducea nu mai există, Consiliul Local a inventat o nouă direcţie special pentru Chiş. Că aşa e în Românai, judecătorii fac şi organigrame în primării, în timp ce fac grevă pentru pensiii speciale. Numai că lui Culiţă nu-i place direcţia inventată pentru el, vrea alta. Hopa şi sindicatul ameninţă Executivul primăriei cu proces, dacă nu i se face pohta lui Chiş. Exact, sindicatul care ar trebui să apere amărâţii, intervine şi în această speţă.
Să mai spun că, după desfiinţarea direcţiei pe care a condu-o, Chiş putea să se prezinte la concurs pentru orice funcţie de director. Problema e că el n-ar putea câştiga un concurs pe bune nici pentru a fi portar în primărie, nu vorbesc de simplu inginer. El a ajuns director în urma unui concurs de tot râsul, unde a ştiut să răspundă la o singură întrebare: câţi membri sunt în Consiliul Local? Mai mult, caz unic, pentru a-şi putea depune dosarul, s-a scos limba străină de la certinmţe. Pe de altă parte e drept că e as la altceva. Toţi cei care-l cunsoc spun că singura sa competenţă este o slugărnicie greţoasă în faţa şefilor. Pe de altă parte, din cauza crasei sale incompetenţe, dar şi din alte motive, lucrările la Drumul Boilor au fost amânate ani la rîndul. Dar el trebuie să fie director şi doar la direcţia pe care o vrea, insistă plutosindicatul din primărie. Şi justiţia timişoreană…
P.S. Apropo de servilism, în campania electorală din 2016, Chiş a avut o iniţiativă care i-a plăcut mult fostului primar Nicolae Robu: transport public gratuit pentru toţi timişorenii. Spre îmbufnarea celor doi, fostul secretar Ioan Cojocari le-a spus că e un lucru ilegal şi, chiar dacă ar trece de Consiliul Local, ar fi blocat la Prefectură.
Comentarii prin facebook