Prima oară când am auzit de AUR se întâmpla în campania electorală din 2020. Atunci, autointitulații „patrioți” au mizat pe surpriză și au apărut ca un furuncul pe poponeața clasei politice românești, lăsându-ne să ne minunăm de unde au scos acele opt procente purulente în acele alegeri parlamentare. Zilele astea am aceeași senzație, că a dispărut AUR. Bun, lipsa de vizibilitate a AUR vine și din reglajul realizat de marile televiziuni, acolo unde bugetarea guvernamentală face din PSD și PNL aproape singurele partide despre care am putea crede că există în România. O chestiune nu prea sănătoasă democratic, dar să recunoaștem, corectă estetic în cazul AUR sau Șoșoacă.
Apoi, poate că nici noi nu ne uităm unde trebuie, necoborând până acolo nivelul încât să accesăm televiziuni de nișă, aproape sectante, în care furajarea alegătorului cu tot felul de idei și fake news-uri duce spre o patologie psihiatrică. În mijlocul acestei liniști în ceea ce privește AUR te apucă frisoanele. Se repetă surpriza, dar plecând nu de la zero procente, ci de la peste 15% cu care s-a umflat partidul în sondaje? Campania pe tik-tok și social media este acea boală ascunsă de care tuturor ne este teamă că o vom afla prea târziu? Te trezești cu ei pe la 30%?, așa arătau temerile unui „nepatriot” cu gând să meargă la vot. Nu cred că și de data asta va funcționa la fel.
Senzația este că AUR a abandonat niște alegeri în care consideră că nu are prea mari șanse, preferând să bugeteze eforturi electorale mai vizibile, cum sunt cele din toamnă, parlamentarele. De ce să crești un primar, să-l faci mare „patriot”, iar peste patru ani să candideze pentru alt patid? De ce să te împrăștii în atâtea alegeri mici și foarte mici cum sunt localele, când poți pune bannere cu Mihai Viteazu, Vlad Țepeș sau Mircea cel Bătrân, singurii primari pe care Alfred Simonis nu-i mai poate lua la PSD pentru un Duster?
În rest, să trăiești din rețele sociale, din superficialitatea omului simplu, din neputința lui de a gândi mai mult decât vrea să-i spună George Simion. Despre suveraniști n-am prea auzit în această campanie mare lucru, dar asta nu înseamnă că nu există prin alte căi de comunicare. Știm că doamna Diana s-a certat cu dl. Silvestru și ne ajunge atât. Mai aflăm că o candidată AUR de la Buzău i-a lăsat pentru că partidul ar fi cea mai mare otravă pentru electoratul românesc, de parcă s-a trezit brusc mai înțeleaptă. Apoi, că al lor de la „Șase” îl face pe Simion „Gunoi” pentru că și-a pus pe listă candidații lui, nu pe cei care au muncit pentru „primar” în campanie. Că ar avea probleme la biroul electoral cu înregistrarea alianței, în fine, niște rahaturi cu care ne pierdem vremea.
Era previzibil să se încaiere între ei, să se suspecteze că unul-altul lucrează pentru PSD, că sunt pe-o labă cu Statul Paralel, că vând locuri eligibile pe bani buni, prea puțin despre complicitatea cu Rusia, căci asta ar fi deja un motiv de laudă pentru niște „patrioți” români, nu-i așa? Toată bucuria ce-o putem avea de la AUR este să dispară în nerelevanță așa cum au apărut. Ne vom bucura că PSD și PNL au salvat România, ne vom bucura că Comisia Europeană ne va păsui cu deficitele, că va închide ochii la nereformarea statului… Ne vom mulțumi cu atât de puțin.
Comentarii prin facebook