În mod normal, Crin Antonescu ar trebui lăsat în uitare. Personal, aş fi fost înclinat să mă refer la Crin Antonescu cu vorba românului „despre morţi numai de bine”. Dar omul nu vrea să priceapă că e un „mort” politic şi tot mai zvâcneşte, se mai răsuceşte în „mormânt”, doar-doar va primi un nou sărut al vieţii. Un zombi! Mai grav este că, ajuns un munte de frustrare, unul plin de puroi, aruncă cu zoaie în stânga şi dreapta. Cu exact acelaşi narativ al ciudaţilor care-şi spun suveranişti.
Nu insist mult, având în spate trei partide (PSD, PNL, UDMR) care deţin întreaga administraţie locală şi centrală, Crin Antonescu a „reuşit” o de neegalat contraperformanţă, ratând turul II al alegerilor prezidenţiale. Imediat după primul tur, el şi-a etalat încă o dată caracterul, afirmând că nu va vota în „finala horror”. Apropo de caracter, Antonescu este exact omul care îi aducea omagii dezgustător de linguşitoare lui Nicolae Ciucă, în primăvara anului trecut. Asta până când soţia sa a prins lista de europarlamentare. În toamnă, cu sacii în căruţă, a început să arunce cu vitriol în acelaşi Ciucă, în plină campanie electorală. Ciucă a fost execrabil, dar în mod normal, Antonescu trebuia exclus din partid, nu pus candidat.
De-o ipocrizie frizând ridicolul Antonescu s-a dat şi victimă a Sistemului. Chiar el, cel scos din joben de Eduard Hellvig şi Hubert Thuma, interlopul securist, baron de Ilfov, partenerul lui Pandele la “azilele groazei”. Başca, având susţinerea a trei partide mainstream. Este ca şi cum ai spune că Putin trebuie să ia Premiul Nobel pentru Pace. Delirul său a continuat şi după turul II al alegerilor prezidenţiale.
“Rețeaua securistico-propagandistică din spatele dlui Dan a câștigat din nou și urmează să exercite o putere mai mare, mai proaspătă și mai puternic legitimată. Primele ținte, în opinia mea, vor fi partidele, justiția și presa. Încă de la turul doi al campaniei am putut observa o previzionare a ceea ce ar putea deveni partide importante și zdrobitoarea majoritate a presei pentru o bună bucată de vreme. Iar în privința justiției, fostul candidat N. Dan vorbea limpede despre posibilitățile președintelui de a o „influența”. Așa se face că, simplu spus, pentru cei care nu vor să joace în acest scenariu bine pregătit, rămâne o misiune complicată și aparent paradoxală: apărarea democrației reale, a drepturilor și libertăților – în special cea de exprimare.”, a comentat Antonescu. Aşadar, avem aici exact arsenalul AUR-iştilor: Oculta care a interferat alegerile; mass-media care a fost împotriva lui Simion şi pro-Dan, justiţia etc.
Dar cel mai interesant în acest mesaj este faptul că se gândeşte la formarea unui nou partid: “Cu alte cuvinte, să decidem dacă este cazul ca, măcar acum, prin transformarea unui partid existent sau prin apariția unuia nou, să avem o exprimare democratică solidă, coerentă doctrinar și comportamental a dreptei autentice (și nu a etichetei asumate fraudulos de globaliștii neomarxiști din USR și PNL)”. Sigur să vorbeşti de globalişti, ca unul care a trăit în ultimii zece ani din salariul soţiei primit de la una dintre cele mai globaliste instituţii, trebuie să ai decenţa unui interlop. Şi nu e un secret că acelaşi Antonescu, în cazul în care Nicuşor Dan pierdea alegerile, era pregătit să preia PNL, alături de demagogii, securistoizi şi infractorii din partid, Ilie Bolojan fiind aruncat pe scări.
Am mai scris-o, dacă Antonescu ajungea în turul II în mod cert alegerile erau câştigate de George Simion. Iar acum România se pregătea să intre sub influenţa “înţeleciunii ruseşti”, fiind condusă de un smardoi de galerie şi un smintit, ale cărui cunoştinţe economice se învârt în jurul “industriei calului” şi vânzarea apei de izvor. Noroc că românii s-au moblizat şi au oferit un nou moment astral pentru România. Ce mă îngrozeşte mai mult însă este faptul că, în cazul în care Antonescu intra în turul II, eram nevoit să-l votez. Părea ceva mai decent decât Simion. Arătându-şi acum adevărata faţă, este clar că nu e. E un Rareş Bogdan care nu se rujează…
Comentarii prin facebook