Sunt teme de dezbatere în viața unor șefi de administrație locală care nu vor aduce neapărat victorii în alegeri, dar sigur le pot pierde ignorându-le. Nu sunt subiecte spectaculoase, dar făcându-te că nu le vezi te trezești la un moment dat călcând pe greblă taman când nu te aștepți. Unul dintre aceste subiecte e parcatul rezidențial și a revenit în discuție deodată cu cel al salubrizării la marginea trotuarului. Pentru a avea un oraș curat nu e suficient să ai societate de salubrizare performantă, ci trebuie să găsești și modalitatea să ajungi la locurile din oraș unde stăpâne sunt mașinile: la bordură.
Prin hotărâre de consiliul local s-a decis aplicarea unui program alternativ de curățare la bordură, obligând prin somarea cetățeanului să elibereze câte o parte din stradă pentru ca municipalitatea să stabilească un program de curățenie. Se vor pune anunțuri în parbrize, se stabilesc amenzi între 500 și 1000 lei, se ridică mașina acolo unde lumea nu înțelege. Vom cădea de acord că așa ceva se întâmplă peste tot și că simțul civic ar trebui să facă o funcționare lină și liniștită a fenomenului. Dar nu va fi așa, căci noi suntem speciali atât prin ce credem că ni se cuvine, dar și prin forța de ordine flască, un tandem comportamental care e pe cale să blocheze orice idee, bună sau rea apărută în viața unei comunități.
Cunosc pe cineva care, biciclist sau pieton fiind, ridică mucul de țigară tocmai aruncat de un șofer la semafor pentru a-l arunca înapoi nesimțitului în mașină. I-am zis că și-o va lua la un moment dat, dar omul nu se poate abține. Interesante sunt reacțiile unor șoferi suprinși de gestul „justițiarului”. Dincolo de înjurături, cei mai mulți zic că „las să curețe primăria, că de aia plătesc impozite” sau „tu știi cât plătesc eu la primărie?”. E, primăria vrea acuma să facă, să vedem și dacă găsește soluția pentru curățarea „la bordură”, nebazându-se pe amicul meu pus pe gâlceavă cu nesimțiții.
Dar să revenim la parcări și la alegerile pe care o administrație le poate pierde, nefăcând nimic în această problemă. Căci lumea oricum va fi supărată. Jumătatea nesimțită va contesta permanent faptul că nu sunt locuri suficiente de parcare pentru cele cinci autoturisme din familia sa. Disciplinatul va fi nemulțumit să vadă că nimeni nu sancționează nesimțitul care îi ocupă și locul de parcare la care crede că ar avea dreptul pentru singura sa mașină. Nerezolvând problema vei perde voturi din ambele tabere. E adevărat și faptul că societatea s-a schimbat. Mașinile sunt mai multe, nevoile la fel, dar făcutul că nu observi nu e o soluție.
Nu sunt plătit de administrație să dau soluții, dar nu cred că doar limitarea accesului spre zonele centrale ar fi o politică suficentă. Și nici cumpararea de loc la sol nu ar împiedica nesimțitul să pună mașina unde găsește ceva liber. Poate că ridicarea unor parcări supraetajate de cartier, cu abonament, ar trebui să ne intre în cotidian, abandonând pretenția de a avea totul moca de la stat. Numai că pentru așa ceva administrațiile au cam pierdut timpul, iar problema parcărilor mai ales rezidențiale a devenit cronică.
Cea mai toxică atitudine e cea a delăsării. Să se descurce lumea. Să lase mașina pe loc interzis, cu un consemn tacit la polițistul local să tolereze contravenția în numele indulgenței pe care primăria simte că trebuie să o afișeze, răscumpărându-și greșeala de a nu oferi locuri suficiente de parcare cetățeanului. Mai nou, primăria poftește indirect cetățeanul să parcheze autoturismele în parcările supermarketurilor, neautorizându-le acestora instalarea de bariere. Dar despre acest subiect cu altă ocazie, ca să nu vă mai întrebați de ce nu găsiți un loc de parcare pentru a cumpăra ceva din cutare magazine înainte de ora 16.00.
Comentarii prin facebook