Când a fost prins individul cu banii grei în cutii de pantofi, mulți ne întrebam dacă măcar încălțările din acele ambalaje au ajuns pe cale ierarhică la capii partidului. Nu că am fi văzut cu ochii noștri că așa au stat lucrurile, dar era în firea lucrurilor la PSD să se petreacă așa. Iar semne că s-ar fi schimbat lucrurile nu ne apăreau nici măcar în fanteziile despre o clasă politică românească mai curată, mai spălată. Am lăsat-o așa, cum am lăsat și cazul Nordis, cu toate că imaginea cu banii cash în portbagajul unui lider PSD din Vaslui nu era foarte îndepărtată în timp.
Kafka nu l-a cunoscut pe Sorin Grindeanu și dacă l-ar fi cunoscut n-ar fi scris despre el. Dar ne-a obișnuit cu absurdul ca exact partidul care a cultivat la greu cleptocrația să vină în apărarea integrității, în același timp cu scoaterea din proiectul legii ANI a prevederilor legate de măsurarea acelei integrități prin banul cash ținut în cutiile de pantofi. Aceeași „integritate” i-a animat pe liderii PSD când blocau, nu demult, urmăririle penale ale parlamentarilor, pentru ca mai târziu să-i scape pe toți cu dosare ajunse la prescriere, procesate grosolan de politrucii din justiție.
Dar nu te poți opune ideii de integritate nici măcar atunci când inițiativa vine de la cineva care a tratat conceptul cu atâta relaxare, ba chiar cu potrivnică înverșunare. Aici vine drama lui Dominic Fritz. PSD vrea ca edilii care au primit soluții de incompatibilitate în justiție să nu-și mai poată continua mandatul, iar cu asta e greu să nu fii de acord. Pentru omul de rând mai puțin contează că PNL și USR se opun ca o asemenea lege să se aplice retroactiv, pentru că așa ar fi constituțional, căci, la urma urmelor, rămâne incompatibilitatea și gesturile administrative care au dus la o astfel de soluție în justiție. Omul pare corupt și se luptă să scape, atunci care e diferența dintre USR și PSD?, vine o întrebare simplistă.
Mai puțin contează comparația dintre banii din cutiile de pantofi și o semnătură dată aiurea pe un act administrativ la Primăria Timișoara, lupta cu anormalitatea în toate formele ei îi va pune pe toți în aceeași oală, iar dacă trucurile politice sunt abil jucate, bine orchestrate de propagandă, novicele Fritz va fi egalul ăluia cu banul în portbagaj. Nimeni nu-l va mai scoate curat mai ales pe un USR-ist care a militat pentru curățenie în politică, dacă i se arată acuma că șeful de partid Dominic Fritz ar vrea o lege care să-l scape de pierderea mandatului.
Un mit umoristic spune că Nicolae Iorga i-a pus o pernă „sonoră” pe scaunul lui Iuliu Maniu în consiliul de ministri, întrebândul cine s-a bășit. ”Vai, domnule Maniu, chiar dumneavoastră, om serios?”, spune legenda la care ne raportăm nu pentru a-l compara pe hâtrul Iorga cu șmecherașul Grindeanu și nici pe seriosul Maniu cu naivul Fritz, ci mai degrabă pentru a arăta absurdul situației. Va rămâne că s-a bășit Fritz, că și-așa îi plac bancurile nemțești cu o astfel de tematică.
Dragi microbiști onorabili de politică românească, să ne fie clar! Din acest moment, fondurile europene din PNRR nu le vom pierde că Bolojan nu muncește, că asta nu i se poate reproșa, poate altele, nici că justiția pesedistă anulează HG-urile pe bună dreptate au ba, nici că PSD sindicalizează tot felul de legi-jalon, ci pentru că useristul Fritz a vrut să-și salveze mandatul și așa am pierdut 800 de milioane de euro. Restul e poveste, iar poveștile prind la public. PSD a vrut să curețe politica românească de incompatibili, așa cum o vrea Europa cu jalonul, dar Dominic Fritz, incompatibilul, a luat banul de la gura omului de rând pentru a nu părăsi o primărie pe care oricum o va pierde la viitoarele alegeri. Și asta spusă de zece ori pe zi până vor crede și pesediștii că au salvat țara de corupție.
Pentru USR nu e bine nicicum. Dacă Fritz rezistă, partidul va fi băgat în aceeași oală cu cleptocrații, deși diferența e imensă între grupurile frecventate de Sorin Grindeanu și Dominic Fritz. Va fi o piatră de moară agățată de piciorul fără șosete al USR, va fi o moștenire complicată și pentru cei ce vor veni după Fritz din partea partidului în administrația timișoreană. Dacă pleacă acuma, pe fondul acestui subiect manufacturat, iar Bolojan clachează în neputința de a duce PNRR cu succes la capăt, viitorul pol al opoziției pentru 2028 s-ar putea să nu se mai facă pe motiv de canibalizare politică. Vom avea de ales între AUR și un mainstream epuizat total de atâta vrajbă. Chiar așa, cine s-a bășit? Domnule Grindeanu?
Comentarii prin facebook