Curtea Culorilor din Sârbova: brânza care hrănește oameni și speranțe, sub semnul Produs în Banat

La 35 de kilometri de Timișoara, pe drumul spre Buziaș, satul Sârbova nu are nici mărimea, nici zgomotul care să-l facă ușor de reținut pe o hartă turistică. Are, în schimb, ceva mai valoros: o poveste care arată exact ce înseamnă, în practică, sintagma “produs în Banat” – nu doar un produs bun, ci un produs care face bine comunității din care pornește.

Povestea se numește Curtea Culorilor și are în centrul ei o italiancă venită din Brescia, Adriana Formenti, care de peste două decenii a ales România ca loc unde să construiască ceva durabil. Ce a construit la Sârbova nu este doar o mică fabrică artizanală de brânzeturi. Este o comunitate.

De la Bucureşti la Sârbova: o alegere făcută din convingere, nu din întâmplare

Adriana Formenti a ajuns în România în 2003, prin Mișcarea Ecleziale Carmelitane, pentru un proiect social al Bisericii Catolice. A stat nouă ani la București, implicată în programe de sprijin pentru tinere provenite din orfelinate și centre de plasament. Apoi, în 2011-2012, a făcut o alegere care i-a schimbat viața: a cumpărat o casă la Sârbova, în comuna Racovița, județul Timiș, și s-a mutat acolo, departe de aglomerația urbană “de care se cam săturase”, cum povestește chiar ea.

Nu a plecat singură. A plecat împreună cu Gabriela, una dintre tinerele care, spune Adriana, “au ales-o ca mamă”. Din acel moment, Curtea Culorilor a încetat să mai fie doar un gând și a devenit un proiect de viață, ancorat într-un sat bănățean liniștit, dar cu ambiții mari.

Numele asociației vine chiar din povestea acelei zile de mutare: “Era o zi înnorată, dar tot atunci am văzut culorile, curcubeul, care pentru mine înseamnă Dumnezeu. Era un semn”.

Astfel s-a născut Asociația Curtea Culorilor, o asociație pe care fondatoarea o descrie, cu mândrie, drept una făcută “de femei pentru femei”.

Brânza, ca instrument de integrare socială

Ce diferențiază Curtea Culorilor de orice altă mică producție artizanală de brânzeturi din Banat este scopul din spatele ei. Nu profitul e motorul principal, ci integrarea socială a unor tinere care, altfel, ar fi ieșit din sistemul de protecție a copilului fără sprijin, fără o meserie și fără perspective.

La Sârbova, aceste tinere învață, pas cu pas, o meserie adevărată: producția de brânzeturi după rețete aduse din Italia, învățate de Adriana în vizite la ferme și fabrici de diferite dimensiuni din regiunea sa natală, Lombardia. “Încercăm să le dăm mai întâi posibilitatea să se formeze ca om și apoi să se formeze și din punct de vedere professional”, explică fondatoarea asociației.

Rezultatul este vizibil în mândria cu care tinerele își prezintă brânza la vânzare, știind că munca lor este apreciată.

Gospodăria de la Sârbova are astăzi câteva vaci din rase românești, hrănite cu iarba de pe pășunea din jurul satului. Din laptele lor, echipa Curții Culorilor produce brânzeturi proaspete – stracchino, ricotta și ricotta la cuptor – și nu mai puțin de nouă tipuri de brânză maturată. Cheagul este natural, de vițel, iar fermenții provin din iaurt: nimic artificial, nimic grăbit.

Prima brânză maturată creată aici a primit chiar numele satului: “Sârbova”, o brânză care se maturează până la 14 luni și care, spune Adriana, poartă cu ea dorința ca satul să fie cunoscut tocmai prin ceea ce se produce acolo. Alături de ea, “Tondello” se maturează între o lună și șase luni, iar “Tomasar” este o reinterpretare bănățeană a unei brânze piemonteze clasice, Toma.

Gama s-a extins de-a lungul anilor cu diverse caciotte aromatizate – cu piper, ardei iute, chimen sau nucă – ajungând la aproximativ 12 sortimente diferite.

Nu întâmplător, în mai 2024, brânza “Gran Sârbova” a fost singura din concurs care a depășit 88 de puncte din grila europeană de notare, la primul Concurs Național de Brânzeturi Semi Maturate și Maturate organizat de Federația Națională a Degustătorilor Autorizați (FNDA), câștigând Marea Medalie de Aur – titlul, informal, de cea mai bună brânză maturată din România.

Brânza “Tomasar” a adus, cu aceeași ocazie, o medalie de argint.

Recunoașterea nu s-a oprit la granițele țării. În decembrie 2025, Curtea Culorilor a adus acasă două medalii de aur de la un concurs internațional de brânzeturi organizat la Lyon, Franța, pentru brânzeturile “Tondello” și “Gran Sârbova” – rezultate anunțate chiar pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României. Sunt distincții care confirmă ceea ce cumpărătorii fideli din piețele Timișoarei știu deja: calitatea nu este un accident, ci rezultatul unei rețete construite cu răbdare, ani la rând.

O gospodărie care hrănește, nu doar produce

Pe lângă micuța fabrică de brânzeturi, la Curtea Culorilor funcționează și o microfermă unde se cultivă legume, fructe și plante aromatice, conservate după metode tradiționale aduse tot din Italia. Tinerele au pornit, mai nou, și creșterea găinilor, pentru a-și asigura hrana de zi cu zi în mod cât mai autonom. Asociația a cumpărat, între timp, două case cu terenul aferent și este în curs de construire a unei a treia, menită să facă loc activităților și întâlnirilor de vară.

Este o gospodărie în adevăratul sens al cuvântului – una care produce nu doar brânză, ci și un mod de viață bazat pe muncă, comunitate și grijă reciprocă.

De la Sârbova la piața din Timișoara: legătura directă cu comunitatea

În fiecare sâmbătă, Adriana Formenti pornește cu o furgonetă special amenajată pentru păstrarea brânzeturilor spre piața volantă de la Stadionul Dan Păltinișanu din Timișoara. Acolo, brânzeturile de la Sârbova ajung direct la cumpărători, fără intermediari, cu poveste completă: de la vacă, la lapte, la maturare, la masa consumatorului.

Este exact tipul de legătură directă între producător și comunitate pe care inițiativa Produs în Banat o promovează și o susține: consumatori care știu cine le produce hrana, de unde provine și ce se află, de fapt, în spatele fiecărui produs. Nu întâmplător, Curtea Culorilor este membră a ASAT (Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești), o rețea națională care leagă micii producători tocmai de consumatorii dispuși să le susțină munca în mod direct și constant.

La Curtea Culorilor, răspunsul la întrebarea “de unde vine hrana mea?” este unul care depășește granițele unei simple rețete – în spatele fiecărei bucăți de brânză se află o poveste de integrare, de curaj și de a doua șansă.

Provocările din spatele proiectului

Realitatea din spatele unui proiect social precum Curtea Culorilor este departe de a fi ușoară. Adriana Formenti recunoaște deschis dificultățile: lipsa unui sprijin constant din partea statului, birocrația, hârtiile și, uneori, prejudecățile din sat – “italianca bogată care primește bani din cer”, cum este uneori percepută, deși realitatea este exact inversă: muncă multă, resurse puține și o formă de providență în care fondatoarea alege să creadă.

Distribuția pe distanțe lungi rămâne, de asemenea, o provocare reală pentru un mic producător fără acces la rețele frigorifice dedicate. În ciuda acestor obstacole, proiectul continuă să crească, iar planurile de dezvoltare confirmă asta.

Planuri pentru viitor: paste proaspete și un punct gastronomic local

Pentru a asigura sustenabilitatea proiectului și pentru a putea angaja și alte tinere, Curtea Culorilor pregătește o mică “făbricuță” de paste proaspete, inclusiv paste umplute și colorate natural, cu sfeclă, spanac sau făină de castane. În paralel, asociația plănuiește deschiderea unui Punct Gastronomic Local la Sârbova, un loc unde vizitatorii vor putea gusta mâncarea locului, vor putea vedea atelierul de producție și vor putea cunoaște echipa din spatele brânzeturilor pe care le apreciază.

Este exact tipul de investiție care transformă un proiect social într-un motor de dezvoltare locală: creează locuri de muncă, aduce vizitatori într-un sat altfel puțin cunoscut și oferă un motiv în plus pentru ca oamenii să descopere Banatul dincolo de traseele turistice obișnuite.

Ce aduce Curtea Culorilor comunității bănățene

Dincolo de brânza premiată și de rețetele italienești adaptate cu pricepere la specificul local, valoarea reală a Curții Culorilor pentru comunitatea bănățeană stă în câteva lucruri simple, dar esențiale:

• Integrare socială reală – tinere provenite din medii vulnerabile primesc nu doar un loc unde să locuiască, ci o meserie, o rutină și un sentiment de apartenență la un proiect care le aparține și lor.
• Economie locală autentică – laptele vine de la vaci hrănite pe pășunile din jurul satului, produsele sunt vândute direct, fără lanțuri lungi de distribuție, iar banii rămân, în cea mai mare parte, în comunitate.
• Păstrarea unei tradiții, cu accente noi – rețetele italienești de brânzeturi se întâlnesc cu laptele și pășunile bănățene, dând naștere unor produse cu identitate proprie, precum brânza “Sârbova”.
• Vizibilitate pentru un sat altfel discret – prin prezența constantă în piețele din Timișoara, prin medaliile obținute la concursuri naționale și internaționale și prin planurile de a deschide satul către vizitatori, Curtea Culorilor pune Sârbova pe harta gastronomic a Banatului și a Europei.
• Un model de implicare feminină – o asociație gândită, condusă și dusă mai departe de femei, pentru femei, într-un domeniu – producția agroalimentară – unde astfel de proiecte de antreprenoriat social rămân, din păcate, rare.

Sunt exact valorile pe care comunitatea Produs în Banat le caută și le susține la producătorii din regiune: nu doar calitatea unui produs, ci și impactul pe care prezența acelui producător îl are asupra oamenilor din jurul lui. Iar la Sârbova, impactul acesta se măsoară în vieți schimbate, nu doar în kilograme de brânză vândute.

O poveste care merită continuată

Curtea Culorilor nu este un proiect finalizat, ci unul aflat mereu în mișcare – de la primele trei sortimente de brânză maturată, la cele 12 de astăzi, de la o casă cumpărută în 2011, la o a treia construcție aflată acum în lucru, de la o singură tânără aflată alături de Adriana, la o echipă care continuă să crească.

Pentru comunitatea Produs în Banat, povești precum cea a Curții Culorilor confirmă un lucru simplu: cei mai buni ambasadori ai Banatului nu sunt doar produsele de pe rafturi, ci oamenii din spatele lor – cu munca, curajul și grija față de comunitate pe care le pun în tot ce produc. Data viitoare când treceți pe la piața volantă din Timișoara și găsiți furgoneta cu brânzeturi de la Sârbova, merită să știți povestea din spatele fiecărei bucăți: o poveste despre culoare, despre a doua șansă și despre ce înseamnă, cu adevărat, un produs făcut cu suflet în Banat.