Când nu s-a înghesuit să voteze alternativa la PSD, dar s-a încărcat de mari așteptări de la „ăștialați”, o bună parte din electoratul mai instruit poate că se gândea că una din binefacerile schimbării ar putea fi instalarea meritocrației în sistemul administrative românesc. Sau măcar încercarea instalării ei, căci geaba unul vrea și altul ar mai merge o tură cu modelul vechi de împărțire a posturilor pe verticală și orizontală.
Aflăm din media că posturile politice din guvern, inclusiv cele din instituția prefectului în județe, s-au împărțit după culori politice și vom zice că asta e. E normal să dai și la PNL, și la USR-Plus, și la UDMR, după puterea fiecăruia. Ce fac acele partide cu acele posturi… să-i judece electori mai apoi, așa a fost și așa va mai fi, nu aici e problema.
Putem judeca PNL dacă pune „distruși” din ăștia cum a pus PSD pe ministrul Andrușcă. Acest exemplu arată că un partid poate împărți astfel de posturi nu numai sfidând meritocrația, ci și nevoia de alfabetizare în societatea românească. Dar un partid își poate propune o minimă căutare a meritocrației în triajul de interior, o jurizare corectă i-ar putea pune pe cei de la PNL, USR sau UDMR să-și aleagă oameni de încredere pe funcții, dar nu obligatoriu ca aceștia să fie proști de bubuie. Partidele n-au în rândurile lor doar dobitoci, au și oameni de calitate, cu care să nu se facă de râs în fața electoratului. Unii zic că aceștia ar putea fi de o moralitate mai îndoielnică, căci cine intră în politică fără să înghită o broască pe burta goală? Însă ce poate fi mai rău decât la imoralitate, prostul obicei de a fura să se mai adauge și tradiționala mediocritate?
La urma urmelor, logica unui partid este de a se reîntoarce la urne, iar la urne îi așteptăm și noi, oameni care mai gândim și care ne amintim ce superficial a gestionat respective formațiune problema resurselor umane, a moralității etc. Ar trebui să ajungem la momentul în care punerea unui analfabet ca demnitar pentru a „sifona” niște bani să fie depășit. Trecutul ne-a arătat nu odată că și un bun profesionist poate culege necuvenit bani de la bugetul public, dar pentru că s-au întâmplat prea multe accidente de acest fel, nu înseamnă că nu putem pune presiune pentru ca aceste grupuri de interese ce sunt partidele să nu devină mai responsabile în perspectiva unor viitoare momente electorale.
Să zicem că astăzi trăim acel moment de cumpănă, că partidele sunt de bună credință, dar aflăm că Timișul n-a tras „la loterie” posturile care le voia pentru liberalii aflați în funcțiile de secretari de stat, Cătălin Iapă la Dezvoltare și Ciprian Bogdan, la Sănătate. Să ne imaginăm că oamenii ăștia, Iapă și Bogdan, ar fi buni și filiala vrea să-I promoveze, ce trebuie făcut? Trebuie făcut un schimb de locuri. Bistrița Năsăud să dea Dezvoltarea la Timiș, Timișul să dea Finanțele la Maramureș, iar Maramureșul să dea la bistrițeni ce-și doresc ei la Mediu. Și ce facem dacă omul din Timiș era mai bun finanțist decât eligibilul de la Cavnic? Complicat, nu?
Cum reglezi „meritocrația” asta, când tu în algoritm nu mai introduci doar trei-patru partide, ci mai stabilești și preferințe pe județe, unde mai pui că județele au și ele o ierarhizare după rezultatul obținut în alegeri? Iar dacă o mai lungim mult, mandatele viitoare vor fi și mai complicate. În ecuație vor intra și altele, un număr de femei, de exemplu. Poate că un județ ca Timișul ar putea avea greutăți majore să caute pentru poziția de secretar de stat la ministerul Digitalizării un candidat rrom cu experiență, liberal, biciclist, iar pentru funcția de la ministerul Culturii, un bărbat caucazian, căsătorit, cu condiția ca soțul să nu lucreze în sistemul public.
Comentarii prin facebook