Când Liviu Dragnea era pe cai foarte mari, câțiva lideri PSD au făcut ceva remarcabil pentru acest nivel al politicii românești. În loc să facă precum Alfred Simonis, să ducă la spălat, limpezit, uscat și apretat până și chiloții „demiurgului” social-democrației organizate românești, Călin Dobra, pe atunci președintele PSD Timiș și al consiliului județean, și-a pus numele pe o listă de semnatari ai scrisorii de luminat creiere în partid, prin care câțiva lideri au cerut cu argumente logice stoparea delirului în PSD. Ce s-a întâmplat cu acei lideri? Păi dacă nu au avut forța să ia ei partidul, cum au fost Ciolacu și Stănescu, cei mai de la periferie au ajuns cam victime colaterale.
Călin Dobra a avut atunci votul filialei pentru acel gest. Și cu toate acestea, cred că omului i-a fost greu să-și semneze sentința de condamnare la moarte politică. Dar într-un moment de îmbărbătare maximă, Călin Dobra și-o fi zis și el: ”Ce poa’ să-mi facă, îmi pot lua boii de la bicicletă!”. Însă după ce i-a trecut îmbărbătarea aia maximă și s-a trezit mahmur de dimineață, Dobra a știut că trebuie să-și numere zilele și orele în politică, că la bicicleta lui au tras niște cai (că nu-mi permit să le zic boi) care nu vor avea energia, curajul și mai ales interesul de a tracta până în pânzele albe la bicicleta lui Dobra, când pur și simplu mai bine ar lua-o ei.
Pedalând și el puțin împotriva vântului central, dar și a celui rațional din punct de vedere tehnico-civico-sanitar, președintele PNL Timiș, Alin Nica, lider al consiliului județean, a trimis și dumnealui o scurtă scrisoare nescrisă și nesemnată către liderii PNL de la București, întrebându-se în gura mare cum îi cheamă pe boii de la bicicleta domniei sale și dacă îi va regreta amarnic când conducerea centrală va încerca să îi ia. Numai că distinsul june liberal Alin Nica crede altceva despre boii de la bicicletă și zicala cu pricina. Și care, de fapt, face trimitere la o pedeapsă care nu poate fi aplicată „cuiva care merită sancționat pentru faptele sale”. Aoleu!
Acesta e sensul zicerii, nicidecum că Centru nu-i poate lua lui Alin Nica funcția de președinte la CJ Timiș, meseria de iscusit administrator de UAT, cea de chef la cuțite, de cantautor sau cea de protector a câtorva duzini de primari din orașele și comunele timișene. Și că dumnealui „i se rupe” de ce va spune Ludovic Orban, Florin Câțu, Rareș Bogdan sau cine o rămâne la conducerea PNL după congres.
Poate că Alin Nica e un om de calitate privit așa la modul general sau după isprăvile ca primar de Dudeștii Noi. Nu am date temeinice să mă îndoiesc de o astfel de treabă, dar pentru asta trebuie să ne-o și arate în următorii trei ani, că aproape a trecut unul. Până în prezent, Alin Nica a crescut prin comparație cu Nicolae Robu. Iar dacă Nicolae Robu a fost fanfaron și nedemocrat în filială, atunci Alin Nica a crescut ca omul serios și cu țiglele pe casă. Nu trebuia să facă nimic, decât să se întâlnească prin restaurante cu primarii temători că Nicolae Robu ar putea să-i lase fără pâine, dacă unul ca Nasleu sau Buboi de prin preajma „liderului maxim” ar avea pentru comuna cutare sau cutare alte planuri atent cultivate. Cu alte cuvinte, Alin Nica a fost un lider de sindicat, nu un lider politic, idealist vorbind.
M-aș bucura ca în PNL să fie altfel decât în PSD. Ca omul să fie om și să gândească în ecuația loialității față de cineva care te-a ridicat pe o anumită poziție. Deși ducerea la absolut a aceste cârdășii în politică poate avea și efecte perverse pentru noi cei mulți, când interesul primarului nu coincide cu cel al alegătorilor. Dar nu cred că supraviețuirea în politică e mult diferită în PNL faţă de PSD. Că Alin Nica ar avea o soartă mult diferită de cea a lui Călin Dobra dacă se va pune cândva problema să se ia la trântă cu „ăi bătrâni” din conducere. În astfel de cazuri, de regulă rămâi fără bicicletă, nu fără „boi”.
Comentarii prin facebook