Din câte am înţeles, “suveraniştii” noştri se impun prin faptul că sunt demni şi neatârnaţi. Ei sunt convinşi că problemele României se pot rezolva doar prin autarhie, eventual scormonind prin tuneluri dacice şi disecând apa, care în niciun caz nu e H2O, în căutare de informaţii.. Pentru “suveranistul” român, toţi străinii, atât din exterior, cât şi din interior, ne sunt duşmani. Ei fac parte dintr-o Ocultă, care şi-a propus să facă din ţara noastră, “Grădina Maicii Domnului”, o colonie de homosexuali.
Doar străinii şi cozile lor de topor, “sorosiştii”, ne împiedică să ducem la capăt “moştenirea” lăsată de Căpitan: “Să facem o ţară mai mândră ca soarele sfânt de pe cer”. Cu istoria făcută la fără frecvenţă, “suveraniştii” spun că vor să facă ţara măreaţă aşa cum era odată, cu alte cuvinte „Make Romanian Great Again”. Dacă ar fi fost măcar la un curs intensiv de o jumătate de oră privind istoria noastră, ar fi aflat că România nu prea a fost măreaţă niciodată, nici măcar în timpul unui alt “ilustru” idol al lor, cel intoxicat cu plumb la Târgovişte, într-o zi de Crăciun,
Dincolo de forme abstracte de duşmani, “suveraniştii” au şi două forme concrete de inamici: Uniunea Europeană şi Statele Unite. Trecem peste faptul că, de când suntem în Uniunea Europeană, au intrat în România 95 de miliarde de euro şi am contribuit cu 30 de miliarde de euro. Deci un plus de 65 de miliarde de euro, bani care se pot vedea la tot pasul, mai ales în infrastructură. Sigur, trebuie spus că la nivelul UE sunt mari probleme la această oră, instituţiile europene sunt nereformate, există o mare birocraţie şi multe nemulţumiri în ceea ce o priveşte sunt total întemeiate. Dar chiar şi aşa, în 15 ani de UE, România a făcut probabil cel mai mare salt economic din istorie. (Un alt salt măreţ l-am mai făcut în perioada în care România era condusă de un “venetic”: Carol I).
În acelaşi timp, pentru “suveranistul” român, ţările, dacă nu prietene, cel puţin neutre, ar fi Rusia, China, Coreea de Nord, Venezuela, iar modele de conducători Vladimir Putin, Viktor Orban, Kim Jong-un, Nicolas Maduro şi last but not least Donald Trump. Fiindcă “suveranistul” român are o imensă fascinaţie, dacă nu pentru dictatori, în mod cert pentru autocraţi. Iar dintre ei, Trump pare a ieşi în evidenţă. Demn în faţa tuturor, “suveranistul” român şi-a făcut o adevărată icoană din dezaxatul de peste Ocean, în faţa căruia i se închină mai mult decât lui Dumnezeu.
Şi deşi, la nivel declarativ, “suveraniştii” nu permit nimănui să se bage în treburile ţării, “patrioţii” români dau acum buluc la Washington, la “întronarea” lui Trump, cu tot felul de jalbe. Victor Ponta, de exemplu, merge în SUA cu o scrisoare semnată, spune el, de mii de români care se plâng de actuala conducere a ţării. Şi Trump ce trebuie să facă? Vine la Bucureşti şi îi mătură guvernul? Îi dă firman lui Ponta să conducă ţara? Oricum Ponta spune de mult timp că preşedinţii României sunt puşi de americani. Mai trebuie organizate alegeri sau Ponta va conduce în calitate de guvernator pus de Trump? Cum s-ar numi această Românie a “suveraniştilor”?
Altfel, vă amintiţi de băiatul cu “perversa de pe Târgu Ocna”? Luat prin surprindere de doi băieţi de cartier, el i-a bătut pe amândoi, însă aceştia din urmă au chemat poliţia. Moment în care “eroul” nostru a avut o revelaţie: “Păi ori suntem golani, ori nu mai suntem!”. În golănia lui, individul era autentic, ca să nu spun simpatic. Aşa pot să mă întreb şi de ai noştri “patrioţi” cu jalba la Înalta Poartă: “Ori suntem suveranişti, ori nu mai suntem”. Spre deosebire de “golan”, “suveraniştii” noştri sunt autentici doar în ipocrizie.
Comentarii prin facebook