La doar o zi după ce, cu chiu, cu vai, multe întârzieri, piedici şi blocaje de tot felul, coaliţia a ajuns la un acord în privinţa reformei în administraţie, materializată în două OUG, PSD iar umblă cu bricheta aprinsă pe lângă depozitul cu gaz. Astfel, hodoronc-tronc, preşedintele Sorin Grindeanu a anunţat că poporul PSD-ist este chemat la un referendum intern, în care să-şi dea cu presupusul la două probleme. Prima, dacă îl mai vor pe Ilie Bolojan premier, iar a doua dacă mai e dorit USR la guvernare.
Ştiţi cum e în PSD, e democraţie mare, în care cel care zboară cu NORDIS-ul are exact acelaşi vot cu cel care prăşeste cu boii. O democraţie directă de largă inspiraţie ateniană, în care Grindeanu pare a fi un Pericle Nordisianul. În atare condiţii, e normal – nu-i aşa? – ca tot PSD-istul să-şi dea cu părerea dacă acordul de coaliţie semnat de acelaşi Grindeanu în urmă cu opt luni, poate (sau nu) fi reciclat în hârtie igienică.
Este exact acelaşi PSD, care tot de opt luni încoace s-a împotrivit oricărei reforme, apărând pe metereze privilegiile şi sinecurile de partid. Coincidenţă mare (pentru cine ami crede în coincidenţe) ieşirea lui Grindeanu vine cu câteva zile înainte ca Ilie Bolojan să prezinte în coaliție proiectul de buget pentru 2026, dar și proiectul de reformă a pensiilor polițiștilor și angajaților din serviciile secrete. Alte categorii privilegiate apărate cu dinţii de PSD.
E adevărat şi faptul că pe Grindeanu îl ajută faptul că, de ceva timp, în PNL s-a format o breşă puternică, la care a pus puternic umărul şi PSD. Mă refer la banda din jurul lui Hubert Thuma, una în care s-au adunat tot felul de securistoizi, cozi de topor PSD-iste, apărători ai privilegiilor şi reţelelor clintelare de partid. O haită care şi-ar dori să ajungă din nou în alianţă cu PSD sau mai degrabă o mezalianţă, în acre PNL-iştii să aibă rolul unor slugi mai cu staif. Care este unul din reproşurile pe care aceşti PSD-işti vopsiţi în galben îl fac lui Bolojan? Că s-a “USR-izat”. Exact acelaşi ca al lui Grindeanu.
Interesant este faptul că în mezalianţa PSD-PNL girată de celebrul cuplu de comici Nicu şţi Marcel, cvuvântul de d a fost stabilitatea. Totul s-a făcut în numele stabilităţii, inclusiv îngroparea economiei. În actuala coaliţie PSD este un perpetuum factor de instabilite, fâcând de la constituire un dublu joc, şi la putere şi în opoziţie. Iar Grindeanu este copilul teribil al inconsecvenţei şi labilităţii. Iar în cazul consultării interne, al şantajului pe faţă.
Dar sunt curios din tot referendumul ăsta PSD-ist, ce va face Grindeanu dacă se va vota ca Bolojan trebuie să plece. La la această întrebare, dar şi explicaţia pentru toate aceste şantaje şi presiuni făcute de Grindeanu la adresa coaliţiei îmi amintesc de un banc. Unul mai relevant decât pare la prima vedere privind comportamentul celui care încă nu-şi găseşte facturile zborurilor NORDIS :
“Un individ intră într-un bar şi spune pe un ton sigur pe el:
– Un whisky sau fac ce-a făcut tata…
Speriat, barmanul, îi dă un whisky.
A doua zi se întâmplă la fel.
A treia zi, barmanul își ia inima-n dinți și întreabă:
– Dar ce-a făcut tatăl dumneavoastră?
– S-a dus acasă”…
Comentarii prin facebook