Când Raed Arafat făcea minuni prin organizarea unui ONG care să revoluționeze reacția în situațiile de urgență eram cât pe ce să-l punem cu forța președinte al României. Unii au fost în prag de revoluție când politicul voia să-l mazilească pe ctitorul SMURD, ba chiar imediat au căzut și guverne. Am stat liniștiți o vreme. Eram pe mâini bune și nu vreau să zic că Raed Arafat nu e profesional în regulă. Încep însă să fiu tot mai convins că pe orice pune „mâna” sistemul nostru public, politicul corupt, administrația aproximativă făcută cu nepoți și amante, se strică pur și simplu. Spuneam că eram liniștiți câtă vreme nu s-a întâmplat mai nimic. A venit evenimentul de la Colectiv. Sinistru ce a fost acolo și săptămânile trecute am văzut haosul în organizarea ISU în toată splendoarea lui. Nici STS-ul cu localizarea avionului căzut în Apuseni nu s-a descurcat mai bine, iar Urgențele au dat cu bâta-n baltă cu avionul eșuat în ghiolul de lângă Constanța.
Când s-a produs enormitatea de la Caracal, iarăși eram tentați să spunem că, deh!, e un orășel mic, e Caracalul, la urma urmelor, dar așa ceva nu s-ar întâmpla într-un oraș mare, dezvoltat, cu mințile deschise spre vest, cum ar fi Timișoara. Azi vedem că instituțiile publice sunt praf în țara asta. Nu te poți baza pe ele în niciun fel. Mi-a rămas în minte lejeritatea cu care șeful de la Ambulanța Timiș a explicat cum stă treaba cu intervențiile paramedicilor ca urmare a apelurilor de la 112. Au fost vreo 15 apeluri de sâmbătă până luni. Nici nu mai contează câte au fost, de vreme ce nu au fost toate de la aceeași persoană, ca eventual unul cu chef de „glume” să fie bănuit că se joacă cu sistemul de intervenție. Nu, au fost apeluri venite de la mai mulți ipotetici pacienți, contribuabili sau nu la asigurările de sănătate, dar pentru cei de la 112 nici măcar inteligența aparaturii de acolo, computerizarea, nimic n-ar fi dărâmat comoditatea de a nu gândi pe lumea asta.
Dacă cauți ceva pe Google de prea multe ori te vei enerva că următoarele căutări îți vor fi intuite de aplicație. Cât de proaste și scumpe ar fi softurile la 112 sau la Ambulanță, poate vândute tot de alde Ghiță, tot ți-ar arăta ca la neștiutor, să nu zic altfel, că în interval de o zi, sâmbătă, au sunat nevolnici de la aceeași adresă, din același bloc. Ce și-o fi zis femeia sau bărbatul de la 112? Că e o coincidență extraordinară? Nici măcar atât, cred că nu sunt plătiți să gândească mulți cei din sistemul public. Ei știu că indiferent cât de încet vor munci, cât de lejer vor gândi, tot acolo îi va prinde pensia, iar de când cu măririle de salarii, viața este din ce în ce mai frumoasă, de ce să-ți mai bați capul cu a altuia aflat într-o situație reală de urgență.
Nimeni n-a gândit sâmbătă că mai multe apeluri vin din același loc. Dacă era un atentat într-un loc și sunau toți de acolo, oare se prindeau cei de la 112 că acolo e un eveniment grav? Nu știu, poate că așteptau să treacă poliția întâmplător să observe minunăția. De ce să ne mai întrebăm cum ar funcționa sistemul de urgență în cazul unui cutremur, în cazul unui război? Are sens? Firme cu regim special funcționează fără autorizare și fără verificări din partea instituțiilor statului, funcționari care ar trebui să treacă printr-o perfecționare înainte de angajare nu fac o conexiune banală, de chestionar pentru verificarea inteligenței, șeful de la ambulanță, la fel… Poate că unui om i-ar fi fost salvată viața dacă de sâmbătă acești funcționari bine plătiți și ipotetic bine pregătiți ar fi reacționat logic.
Aud acum la radio cum cineva va vota cu Viorica Dăncilă pentru că Iohannis nu s-a dovedit curajos să meargă la o dezbatere cu candidata PSD. De așa ceva avem noi nevoie: de „curajoși”. De inteligenți, de buni organizatori, de meditatori la matematică care știu, banal, aria cercului, de oameni cu suflet, la urma urmelor, n-avem nevoie, știu. Doar de „curajoși”.
Comentarii prin facebook