Un dialog aproape halucinant este publicat în ziarul Libertatea de astăzi. Protagonişti, primarul Nicolae Robu, aflat în campanie eletorală într-un cartier timişorean, şi o tânără mămică. Dincolo de nervozitatea afişată a primarului, mai important, cred, în acest dialog, este faptul că el sintetizează, în doar vreo două minute, opt ani de administraţie Robu.
Reproduc o parte din el şi apoi revin cu unele comentarii
- Copiii sunt cei mai mari fani ai mei!, a exclamat Robu, înconjurat de câţiva copii.
- Păi, domnul primar, dacă copiii sunt cei mai mari fani ai dumneavoastră, de ce nu faceți pentru toți copiii școala de aici, grădinița, de ce nu o renovați?
- În tot orașul nu sunt locuri suficiente.
- Ce se întâmplă cu creşele?
- Nici la creşe nu sunt locuri.
- De ce sunt admişi doar doi, trei, patru copii la creşe?
- Nu sunt locuri mai multe.
- Au trecut creşele la primărie acum patru ani. Numai probleme sunt la creşe. De patru ani.
- Sunt mult mai mulţi copii, doamnă dragă.
- De ce nu faceţi creşe atunci? Clădirea asta stă în paragină de ani de zile.
- Sunt patru proiecte.
- Faceţi ceva pentru copii?
- Foarte multe am făcut pentru copii.
- Aţi făcut vreo grădiniţă, vreo şcoală?
- Le-am reabilitat că erau în paragină.
- Păi e normal, orice casă se renovează. Faceţi rost de proiecte eurpene.
- Îmi daţi dumneavoastră lecţii? Suntem pe primul loc pe ţară la fonduri europene.
- Pe bune? Şi la sate, nu vorbesc de oraşe, am văzut şcoli cu panouri solare, moderne.
- Mergeţi la partid, cu prostiile cu care vă îndoctrinează. (îi face semn cu mâna să se îndepărteze). Nu-mi daţi mie lecţii de fonduri europene!
- Eu sunt apolitică, nu-i niciun partid. Dar văd că pentru copii nu faceţi nimic.
- Copiii sunt ce mai mari fani ai mei. Uite cum se manifestă. Am făcut foarte multe lucruri.
- Copiii sunt inocenţi, nici nu ştiu!
- Mergeţi la USR, acolo e locul dumneavoastră, nu să îmi reproşaţi mie.
De ce spun că acest dialog este o chintesenţă a două mandate ale primarului Nicolae Robu? Avem, în primul rând un teatru al absurdului, cu care primarul ne-a obişnuit de multe ori. Femeia spune că nu sunt locuri în creşe, Robu răspunde că sunt prea mulţi copii. Şi cu asta a rezolvat treaba. Femeia întreabă de ce nu se fac creşe, iar Robu spune că există patru proiecte. Să amintesc că Primăria Timişoara e campioană mondială la proiecte şi SF-uri fără finalizare?
Întrebat dacă a făcut măcar o grădiniţă în opt ani de zile, Robu răspunde că a renovat mai multe. Ei bine, din tot dialogul, aici e chiar punctul cel mai fierbinte. Robu admite că n-a făcut nimic important în domeniu, dar a spoit. (Femeia chiar observă că e o obligaţie să mai zugrăveşti, din când în când, o casă.) Aşa cum s-a întâmplat în Timişoara, ca ansamblu. Nimeni nu poate spune că nu s-au reparat drumuri, s-a mai renovat câte o şcoală, un părculeţ refăcut, dar nimic de amploare. Poate în afara Pasajului Michelangelo. Au mai fost lărgite vreo două-trei pasaje, dar niciun pod nou peste Bega. Spoială, palmieri, panseluţe, parcări date cu var, nimic să te facă să strigi “Wow!”, măcar ca la parcările supraterane din Cluj.
Nu în ultimul rând, un alt “pilon”, ca să-i spun aşa, al administraţiei Robu, a fost permanentul autoelogiu. Întrebat de fonduri europene, Robu s-a proclamat singur campion la acest domeniu. Cu toate că, în afară de el, nimeni nu a văzut acest lucru. La acestea amintesc o promisiune de campanie a lui Robu din 2016: “Amenajarea de noi spații drept creșe, pentru creșterea capacității sistemului de creșe, de la 350 de locuri, câte există actualmente, la 1 000 de locuri”. Nu în ultimul rând, enervat de insistenţele tinerei, Robu o trimite la USR. Respectiv, cine nu-l laudă, precis e plăit de adversarii săi, de grupuri de interese, stat paralel, ocultă mondială.
Una peste alta, acest dialog devoalează ultimii opt ani de administraţie Robu: spoială, autoelogii, promisiuni fără acoperire, situaţii absurde şi “cine nu e cu mine, e hater plătit de duşmanii Timişoarei”.
P.S. Fără a fi răutăcios, dar şi dacă îl duci pe Adrian Minune într-un parc, copiii se vor strânge în jurul lui. Nu mai vorbec de o maimuţă.
Comentarii prin facebook