De fiecare dată când în România venea o coaliţie la putere, la început totul era „la vie en rose”. Partenerii îşi jurau credinţă veşnică, ba chiar făceau planuri pentru mai multe mandate. Dacă mai erau cumva unele securi ale războiului se îngropau adânc şi în locuri neştiute, pentru ca nimeni să nu le găsească. Optimismul respira prin toţi porii, iar toată lumea era fericită şi pusă pe făcut lucruri. Inclusiv alegătorii care validaseră la urne respectiva guvernare. Aşa a fost şi în 1996 cu CDR-PD, şi în 2005 cu Alianţa DA, poate mai puţin optimism în 2009 cu PDL-PSD, dar a venit o adevărată efuziune în 2012 cu USL. Inclusiv în 2020, la formarea coaliţiei între PNL şi USR (nu discut de UDMR, fiindcă e o prezenţă constantă la guvernare, indiferent de parteneri), se vorbea de o alianţă până în 2028, perioadă în care PSD era pus pe hold.
De fiecare dată s-a aplicat însă o lege a lui Murphy, iar ce a început bine s-a terminat prost. Mai repede sau mai târziu, dar prost s-a terminat. Dintre toate alianţele menţionate, cel mai mult a durat, culmea, cea din jurul CDR, dar s-a făcut cu sacrificarea a doi premieri, pentru ca la final partenerii PNŢCD să arunce în capul acestui partid toate relele acelei guvernări, ducând şi la dispariţia de facto a formaţiunii refondate de Corneliu Coposu, de departe cel mai onest politician român post-decembrist.
Ei bine, actuala guvernare a început din start cu scandaluri. Poate unii, având în vedere cele de mai sus, ar ar spune că, dacă ceva a început bine şi s-a terminat prost, se poate întâmpla şi contrariul: să înceapă prost şi să termine bine. Pare inacceptabil, dar o jumătate de guvern (cea PSD-istă) înjură fosta guvernare din care a făcut parte cealaltă jumătate formată din PNL şi UDMR. Şarje peste şarje. Florin Cîţu, preşedintele PNL, partid care dă şi premierul, a devenit unul dintre cei mai mari contestatari ai guvernului. La rândul lui, Cîţu este o ţintă a PSD-iştilor. În schimb, de întâmplat nu se întâmplă nimic. Doar multe, foarte multe vorbe şi… numiri suspecte.
De exemplu, certificatul verde continuă să fie îngropat în dispute politice. Alexandru Rafila face un imens şpagat între calitatea de medic responsabil (cum dădea impresia cândva) şi cea de politician PSD, care n-ar renunţa la voturile antivacciniştilor. O să vina valul 5 şi o să ne prindă cum a fost şi precedentul. Pe acest fond, românii nu se mai vaccinează, că n-au de ce, dacă statul le plăteşte toate testele. În învăţământ, bulibăşeala e completă. S-a dat un miliard de lei pe nişte teste care sunt aruncate la gunoi sau, în cel mai un caz, vândute pe OLX. Teste cumpărate la suprapreţ de la Nuţu Cămătaru şi Botezatu. La pensii nu se ştie nimic. Cel care s-a autoportretizat drept un „briliant”, Adrian Câciu de la Finanţe, aduce tot mai mult ca o bucată de cărbune care ţi se sparge în mână.
PSD îşi pune un „penal în funcţii publice” să-l păzească pe premier, iar şefă la Comisia juridică din Camera Deputaţilor o „subalternă” (o spun procurorii) a interlopilor, începând cu eroul de bestseller Nuţu Cămătaru. Ironic la adresa unor astfel de numiri, Cîţu afirmă că PNL va avea grijă pe cine numeşte. Iar în guvern a ajuns un panglicar precum Florin Roman, individ de o penibilitate completă. Şi nu fiindcă ar fi un mincinos de talia lui Munchausen, lăudându-se cu o carte care nu există, ca apoi să-i apară un articol copiat inclusiv cu greşeli. Pur şi simplu, omul este un bufon, convins că le ştie pe toate.
Sigur, mai există şi dezbateri, să le spunem mai serioase. PSD vrea taxe noi, PNL nu. PSD vrea impozitare progresivă, PNL nu. Jucând populist, liderii PSD vor renegocierea PNRR, PNL-iştii îi trimit la plimbare. Bugetul, promis pentru Crăciun, e doar o schiţă a unei schiţe, aşa că cel mai probabil va fi gata prin februarie. Totul e în aer, în pofida morgii serioase a premierului Nicolae Ciucă.
Iar dincolo de războiul PNL-PSD, intervine o dispută internă la liberali. De fapt, şansa lui Florin Cîţu pentru a-şi conserva funcţia de preşedinte al PNL este să saboteze acest guvern şi mai ales pe premierul Ciucă, cel care i-ar putea lua locul în fruntea partidului. Sau cel puţin, dintr-un complex al uzurpatorului, asta e convingerea lui Cîţu. Aşa cum el, ca premier, l-a uzurpat pe Ludovic Orban, exact acelaşi lucru i se poate întâmpla şi lui. Cât poate să funcţioneze o coaliţie în astfel de condiţii? Dacă ar mai exista DNA pe bune, aş spune că foarte puţin. Banii din PNRR şi PNDL 3 încă îi mai ţin însă împreună pe cei din PSD şi PNL. Revenind însă la Murphy, o altă a lege a lui spune că tot ce începe prost se sfârşeşte… şi mai prost.
Comentarii prin facebook