Potrivit biografiei romanţate a deputatului AUR Ciprian-Titi Stoica, acesta era, în urmă cu ceva timp, ultras în galeria lui Poli Timişoara, la acea vreme probabil cea mai frumoasă din ţară. Cronicarul acestei biografii nu intră în amănunte însă şi nu ne spune din ce facţiune/brigadă era: Masseria, Drojdierii, Urban Guerilla, GAV, Batalion Giroc, Gruppo Soarelui etc. Mai exact, nu spune dacă făcea parte dintr-o brigadă mai radicală, ai cărei membri când nu aveau cu cine se bate se băteau între ei. (Cum a fost la o finală de Cupa României jucată la Târgu Jiu.) Ora astrală a devenirii sociale a lui Titi a fost însă o memorabilă întâlnire cu George Simion, pe atunci un „bombardier” de peluză, care umbla în lung şi lat „să dea ungurii afară din ţară”.
Dacă nu se întâmpla această întâlnire, Titi Stoica probabil că mai făcea şi azi pe bodyguard-ul în Londra, acolo unde a plecat în urmă cu zece ani. Şi unde a încercat diverse meserii, de la ajutor de bucătar, barman, până la impiegat la metrou. Din nou, biografia nu ne spune dacă la Londra Titi Stoica avea idoli în politică, de exemplu ceva de genul Nigel Farage. Ei bine, cum-necum, în decembrie 2020, datorită (sau se poate folosi „din cauza”?) prieteniei amintite de peluză, Titi Stoica ajunge din străfundurile bătrânului metrou londonez în Parlamentul României, pe lista AUR. Să mai spună cineva că România nu este ţara tuturor posibilităţilor!
Pentru Titi Stoica începea un nou capitol din viaţă, cu şofer la scară, birou parlamentar, amploaiaţi în subordine, diurne şi alte drepturi. În Camera Deputaţilor a ieşit pentru prima dată în evidenţă la vreo două luni de la învestire, atunci când a votat şi pentru un coleg de partid, câştigându-şi astfel supranumele de Titi „Patru Mâini”. Apoi a devenit şi mai cunoscut când l-a „dat în gât” pe un parlamentar liberal care ar fi vrut să-i cumpere un vot. Puţin mai târziu, amintindu-şi că, totuşi, e băiat de galerie, la comanda lui George Simion, împreună cu un coleg de partid, l-a dislocat cu forţa pe deputatul liberal Florin Roman de pe jilţul de preşedinte al Camerei.
La nivel local, Titi Stoica s-a angajat să rezolve problema Colterm, dar, din păcate pentru el, nimeni nu l-a băgat în seamă. Ba viceprimarul Ruben Laţcău l-ar fi luat şi peste picior. Dar Titi nu s-a lăsat şi a găsit şi nişte inventatori care să repună Colterm-ul pe piciore. Degeaba. Invidie, probabil.
Şi ajungem la această săptămână când Titi Stoica a prins iar paginile ziarelor şi „breaking news-urile” televiziunilor. Şi asta după ce s-a reprofilat în… vânător de nazişti. Şi primul care i-a ieşit în cale a fost un alt timişorean, deputatul Ovidiu Ganţ, reprezentantul minorităţii germane în Parlament. Sigur, la cultura politică deprinsă în peluze, printre plăcuţe suedeze şi frigidere umplute cu carne, Titi nu avea cum să ştie că nu poţi face „nazist” pe oricine şi cum îţi cade la gură. Şi nici nu avea cine să-i spună aşa ceva în partidul său. Cert este că ar putea să ajungă acum pe mâna Parchetului.
Altfel, e de semnalat bizarul situaţiei. Titi face parte dintr-un partid ai cărui lideri nu se feresc să minimalizeze Holocaustul sau să-i ridice în slăvi pe legionari. Iar Mişcarea Legionară ce era? Tot o formă de nazism, peste care s-a suprapus mistica ortodoxă românească. Dar te mai miri de ceva într-o ţară în care „Hoţul strigă hoţii!”? Ca să nu mai spun că un cunoscut vânător de nazişti (autentic de data asta), Efraim Zuroff, a afirmat că, în mod normal, AUR, cu Titi cu tot, ar trebui scos în afara legii. Sigur, lucru care nu se va întâmpla, că doar e nevoie şi de asemenea malformaţii în politichia noastră. Astfel că, peste doi ani, pe Titi îl vom vedea atacând chiar Primăria Timişoara. Şi nu ca „tovarăşul” său Simion, cu pumnii, ci în calitate de candidat. Având deja probabil câteva sloganuri la îndemână: “Herr Fritz nu uita, Timişoara nu-i a ta!”; „Să nu uiți Herr Fritz/ Timișoara nu-i Auschwitz!”. Că doar de la galerie la primărie poate fi doar un pas.
Comentarii prin facebook