Trimişi aproape în anonimat de invazia Ucrainei declanşată de sceleratul de la Kremlin, cei din AUR au reajuns în această săptămână pe burtierele alarmiste ale televiziunilor de ştiri şi în primele pagini ale ziarelor. Sigur, nu e vorba de cine ştie ce proiect, ci de intermidabile şi monstruoase scandaluri atât în parlament, cât şi în afara lui. Spirala violenţei verbale s-a apropiat tot mai mult de violenţa fizică. Toate acestea au culminat cu încercarea lui George Simion de-a intra cu forţa într-o televiziune, încălcând o proprietate privată. Această violenţă escaladată arată mai mult decât orice sondaj că cei din AUR se comportă ca un animal încolţit, aflat înaintea morţii
La puţin timp după alegerile generale, credeam sincer că AUR va avea, în scurt timp, soarta altui partid bizar, şi mă refer PPDD, intrat în implozie la puţin scurt după intrarea în Parlament. La fel ca PPDD, AUR e mai degrabă o oaste de strânsură, un grup extrem de eterogen, în care s-au adunat tot felul de exemplare, smardoi de galerie, indivizi plin de frustrări, haimanale, infractori, interlopi, aventurieri, combinatori şi oportunişti politici, mulţi naivi, dar şi câţiva intelectuali. De exemplu, Sorin Lavric este un intelectual autentic, ca să nu mai spun că era să ajungă în cloacă şi Cristi Diaconescu. Problema unor astfel de grupări este că, neavând nici o idee care să-i adune, nici nu vorbesc de ideologie, dispar repede. Mă rog, asta dacă nu considerăm violenţa şi naţionalismul de grotă drept nişte idei care pot să adune. La fel, simbolistica legionară, promovată chiar de pricipalii lideri, începând cu recuzita vestimentară şi terminând cu violenţa
Pandemia a prelungit însă viaţa acestei găşti cu pretenţii de partid, crescând chiar şi în sondaje la un moment dat. Cât timp s-a războit cu masca de protecţie, dar prin extindere şi cu apa, săpunul, pasta de dinţi şi… bunul simţ AUR a avut un oarecare succes. (Că doar suntem ultimii în Europa la consum de astfel de produse.) Oamenii cavernelor, dar şi mulţi naivi, unii chiar de bun simţ, revoltaţi pe bună dreptate pe partidele mainstream, speriaţi de teorii conspiraţioniste, i-au urmat pe Simion şi compania. Chiar au crezut că îi scapă de Soroş şi Bill Gates, de mască, vaccin şi cine mai ştie ce. Dintotdeauna orice criză majoră a creat monştri, care au profitat de cei cu mintea odihnită.
Odată cu pandemia închisă şi revenirea la viaţa normală (mă refer din punct de vedere sanitar, nu economic), cei din AUR şi-au pierdut obiectul muncii. Şi e greu să te reprofilezi în mers. Şi asta nu a fost îndeajuns. Paradoxal, dar lovitura mortală a venit chiar de la Vladimir Putin, cel pentru care, în mare parte, s-a şi creat acest partid. Odată cu invadarea Ucrainei şi poziţia mai mult decât ambiguă şi totala lipsă de empatie a celor din AUR faţă de această tragedie, au costat şi mai mult gruparea.
Mulţi dintre idioţii utili care îngroşau numărul simpatizanţilor AUR au început să se trezească. De unde şi această vânzoleală tot mai nervoasă, cu iz de horcăit de muribund. Şi ca să vezi că nu mai pot să gândească nici măcar ca şi votanţii lor, ultimele zvâcniri AUR-iste au avut loc pe marginea Legii offshore, cea care loveşte în interesele energetice ale Rusiei în România. Cum ar spune unii, s-au deconspirat. Personal aş spune că excrescenţa purulentă s-a spart şi a cam curs tot puroiul
Comentarii prin facebook