Pastorala de Paşte a PS Iosif Csaba Pal

Mesajul Excelenței Sale Iosif Csaba Pal,
episcop de Timișoara, cu ocazia Solemnității Învierii Domnului Sfintele Paști 2025

Dragi frați și surori în Cristos,

„Noi suntem martori la tot ce a făcut în ținutul iudeilor și în Ierusalím. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi și a îngăduit să se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu el după ce a înviat din morți“ – citim mărturia Apostolului Petru în Faptele Apostolilor (Fapte 10, 39-41).

Sfintele Paști reprezintă cea mai mare sărbătoare a noastră, este sărbătoarea sărbătorilor: după ce și-a dat viața pentru noi pe cruce, Isus Cristos a înviat din morți. Sărbătorim învierea Sa cu certitudinea și marea bucurie că El este viu și este cu noi. Diferența dintre un credincios și un necredincios este că cel necredincios crede că Isus a trăit odinioară, iar cel credincios crede că Isus este viu și este cu noi. Aceasta este marea diferență. Ce folos dacă El ar fi fost cândva prezent, dar nu este prezent cu noi acum! Dacă am vorbi despre El doar ca despre o personalitate istorică din trecut?!

Ne aflăm în Anul Jubiliar. Sfântul Părinte a proclamat acest an ca fiind Anul speranței. Care este speranța noastră? Mulți oameni confundă speranța cu dorințele… „sper că se va întâmpla asta și asta, că voi izbuti…“ Acestea sunt dorințe. Speranța noastră se bazează tocmai pe învierea lui Isus: El trăiește, El ne iubește, iar speranța noastră este că va fi mereu cu noi și ne va iubi întotdeauna. Acesta este atât motivul, cât și temeiul speranței noastre. Speranța noastră este că iubirea lui Isus este atât de puternică, încât ne va putea păstra credincioși chiar și pe noi, ucenicii Săi slabi, pentru a ne transforma inimile, astfel încât să răspundem iubirii Sale cu iubire. Chiar și în această lume a noastră, sfâșiată de război, putem face tot posibilul să-L primim pe Isus în viețile noastre și, cu zelul misionarilor, să-i ajutăm și pe alții să-L cunoască și să-L primească. Dacă El va locui în inimile oamenilor, va fi capabil să aducă pacea.

Dacă privim înapoi în trecut, dincolo de războaie și de tot felul de nenorociri, vedem o lumină ce strălucește de-a lungul întregii istorii. O lumină care a început odată cu învierea lui Isus și care din interior i-a transformat pe oameni, îndemnându-i să ducă iubirea Sa până în cele mai îndepărtate colțuri ale pământului. Apostolii, alături de zecile de mii de sfinți și martiri care i-au urmat, și-au dat chiar și viața pentru Cristos. Tot așa a făcut și patronul diecezei noastre, Sfântul Gerard, care și-a părăsit patria, Veneția natală, pentru a porni spre ținuturi îndepărtate. Astfel, el a ajuns la noi pentru a-L propovădui pe Cristos cel înviat și iubirea Sa. Îi putem fi recunoscători lui și tuturor celor prin care iubirea lui Isus Cristos a ajuns la noi, prin care am ajuns să-L cunoaștem și prin care El a devenit bucuria și speranța vieții noastre. În fiecare epocă a istoriei, au existat oameni atinși de prezența Sa, care L-au primit în viața lor și astfel au devenit lumina strălucitoare a timpului lor. Cristos este viu, iar puterea Sa lucrează în viețile a sute de milioane de oameni chiar și astăzi. Să-L lăsăm să ne atingă! Să-L primim în viețile noastre!

La sfârșitul lunii martie, am fost la Roma. Când, împreună cu câțiva dintre frații mei episcopi și mulți credincioși creștini, am trecut Poarta Sfântă în a doua biserică din Roma, ca mărime, Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor, ne-a cuprins un sentiment de măreție și uimire. Am fost copleșiți de imensitatea acelui spațiu și ne-am oprit pentru câteva clipe: „Cât de măreață este!“, a remarcat unul dintre frații mei episcopi de altă confesiune. Cât de măreață! Da, și cât de măreț este Cel care l-a convertit pe Saul, prigonitor al creștinilor, și l-a transformat în Sfântul Paul, evanghelizatorul, în cinstea căruia a fost construită această bazilică! Același Cristos cel înviat i-a îndemnat și i-a inspirat și pe strămoșii noștri, care au ridicat bisericile noastre, și cu multe sacrificii și-au ajutat copiii și pe noi, ca să-L cunoaștem pe Isus Cristos, să credem în iubirea Sa și să ne încredem în El.

Este atât de bine că, în acest an jubiliar, Răsăritul și Apusul creștin sărbătoresc Paștele împreună, în aceeași zi. Împreună putem mărturisi învierea și iubirea lui Isus. Primii creștini nu au putut păstra vestea doar pentru ei; au vrut să spună tuturor că El a înviat, că El trăiește.

La sfârșitul anilor ’70, un grup entuziast de studenți de la Institutul Teologic din Alba Iulia  și-au imprimat pe tricouri inscripția pe care o citim în scrisoarea către Coloseni a Sfântului Apostol Paul: „Cristos este viața noastră.“ Cu aceste tricouri au mers în vacanță, peste tot, chiar și la meciurile de fotbal. Cu aceste tricouri, au dorit să-L vestească pe Cel care era cel mai important în viața lor, pentru că Isus nu era prezent doar pe tricouri, ci și în inimile lor.

„Noi suntem martori la tot ce a făcut în ținutul iudeilor și în Ierusalím“, spune apostolul. Fie ca și noi să fim martori ai lucrării lui Isus cel înviat, care trăiește cu noi și acționează în viața noastră și în cea a celor din jurul nostru! Amin.

Vă urez tuturor Sărbători Pascale binecuvântate!

Timișoara, în Duminica Învierii, a Anului Domnului 2025

† Iosif,
Episcop de Timișoara