ARChA, fosta Cantină a Politehnicii, recompensată la Bienala Națională de Arhitectură 2025

ARChA, fosta Cantină a Politehnicii timișorene, a câștigat Marele Premiu al secțiunii Arhitectură de Interior în cadrul Galei organizate de Uniunea Arhitecților din România la Teatrul Odeon, în 13 octombrie 2025.

Proiectul, coordonat de conf.dr.arh. Diana Giurea, conf.dr.arh. Cristian-Tiberiu Blidariu, conf.dr.arh. Cătălina-Maria Bocan, s-a nascut din inițiativa Facultății de Arhitectură și Urbanism a Universității Politehnica Timișoara, fiind un experiment de transformare rapida, cu resurse limitate, a spațiului abandonat al vechii cantine a campusului politehnic într-un centru multifuncțional cu rol de ancoră în cadrul programului Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023.

Construită la începutul secolului XX după planurile arhitectului Duiliu Marcu, folosită în ultimele două decenii impropriu, ca discotecă și club de noapte, clădirea cantinei se prezenta la momentul preluarii ei de către Facultatea de Arhitectură și Urbanism, ca un spațiu blindat, cu geamuri zidite, lipsit de lumină naturală, golit de instalații, și cu o mare parte din substanța istorică pierdută sau radical transforrnată.

Spațiul actual, este in acest sens născut dintr-o sumă de dorințe și compromisuri, printr-un exercițiu atent de gestionare in situ a transformărilor dorite: generarea unui spațiu expozițional versatil ce poate adăposti deopotrivă ateliere, activitați didactice și conferințe, crearea unui spatiu de cursuri, și laboratoarelor de fabricație digitală și de machetare.

Premiul special „Repere pentru viitor” pentru British International School of Timișoara
Bienala Națională de Arhitectură 2025 a adus și Premiul Special „Repere pentru viitor” pentru prof.dr.arh. Vlad Gaivoronschi & drd.arh. Simina Cuc, cu proiectul British International School of Timișoara.

Ansamblul British International School se găsește în nordul Timișoarei, între Calea Aradului și Calea Lipovei, pe str. Aurora, pe două parcele unificate, aparținând Episcopiei Romano-Catolice Timișoara. Zona este una de limită și întâlnire cu țesutul destinat în principal locuirii individuale și colective tipic zonei metropolitane a comunei Dumbrăvița.

Una dintre clădirile existente pe amplasament a fost regenerată și reamenajată pentru ciclul primar al British School, împreună cu scuarul adiacent, în 2018. Memoria locului este legată de funcția de învățământ, în trecut – final de sec.XIX, început de sec.XX – clădirile existente adăpostind fostul complex mănăstiresc pentru călugărițe “Marienheim”. Un aspect ce s-a dovedit foarte important pentru întreg ansamblul de învățământ a fost protejarea și îngrijirea scuarului plantat cu arbori de valoare adiacent clădirii ciclului primar și asigurând spațiul generos de recreație. Amplasarea noii clădiri a liceului s-a realizat în consecință îngrădind și definind totodată scuarul-curte al întregului ansamblu școlar.
Noua clădire a liceului este gândită ca o poartă de acces în ansamblul de învățământ, scuarul cu copacii săi maturi constituind elementul de atmosferă și ambient cel mai important, putând fi perceput din interiorul clădirii liceului atât la parter cât și de la etajul 1 – „piano nobile”.
Tabără de vară premiată

Premiul secțiunii 13 – Tabere de vară, școli de vară de meșteșuguri tradiționale -, a fost acordat echipei coordonata de dr.arh. Vladimir Obradovici, cadru didactic asociat al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul UPT, pentru „Școala de conservare a patrimoniului cultural din lemn. Etapa de la Povergina”.

Inițiată de un grup de prieteni – arhitecți și peisagiști – care își doreau salvarea celei mai vechi biserici de lemn din Banat, aflată atunci într-o stare precară de conservare, școala de conservare a patrimoniului cultural din lemn a pornit ca un proces continuu de învățare interdisciplinară. Lipsa de experiență a inițiatorilor și, mai ales, lipsa specialiștilor și a meșterilor dulgheri din România au transformat acest demers într-o școală deschisă, unde se învață prin cercetare, colaborare și practică directă.
Șantierele funcționează ca ateliere de restaurare și laboratoare de cunoaștere, implicând meșteri, ucenici, studenți și specialiști din țară și din străinătate și cultivând dialogul patrimonial cu comunitățile locale, mai ales cu tinerii. Activitățile îmbină prezentările teoretice cu ateliere practice de meșteșuguri. Inovația acestui demers constă în integrarea proceselor de conservare și restaurare – de la studii și proiectare până la intervențiile propriu-zise – cu un cadru didactic de formare în patrimoniul cultural din lemn, destinat studenților, tinerilor profesioniști și meșterilor ucenici.

„Fackelmann”, laureat al secțiunii „Filmul de arhitectură”
Premiul sectiunii „Filmul de arhitectură”a fost câștigat de „Fackelmann” realizat de Grațian Gâldău în colaborare cu Wanadis Fackelmann, Valdar Fackelmann, Vlad Gaivoronschi, Georgiana Ghiura, Oana-Sofia Sârbu. Hans Fackelmann (1933–1979) este considerat unul dintre arhitecții esențiali ai Timișoarei și o figură de prim-plan a arhitecturii românești postbelice. Personalitatea sa s-a format într-o perioadă de tranziție culturală, între realismul socialist al anilor ’50 și reînnoirea modernistă a deceniului următor.

Ca profesor contribuie decisiv la întemeierea Școlii de Arhitectură din Timișoara, în cadrul Facultății de Construcții. Împreună cu artistul Ștefan Bertalan și inginerul Victor Gioncu, a creat un nucleu intelectual ce a inspirat generații întregi de studenți. Discret, cald și apropiat, încuraja dialogul și spiritul critic într-o lume de unde aceste valori ale libertății erau pe cale de dispariție.

Filmul documentar urmărește destinul tragic al arhitectului Hans Fackelmann, văzut prin ochii fiilor acestuia ce încearcă, la jumătate de secol distanță să îi redescopere opera.