Există momente în viața unei facultăți care ies din rutina firescului academic și se transformă în întâlniri cu sens, cu energie, cu povești care îți rămân în minte mult timp după ce se încheie. Un astfel de moment a fost organizat la Facultatea de Construcții, programul de studii MTC (Geodezie), din cadrul Universității Politehnica Timișoara, dechizând astfel o serie de evenimente dedicate dialogului direct dintre studenți și oameni care au reușit performanțe remarcabile.
Un eveniment cu un titlu simbolic – „Geodezia înălțimilor, între cote și creste alpine” – care a adus în aceeași sală două generații unite prin aceeași pasiune: Dan Robescu senior și Dan Robescu junior. Tată și fiu. Absolvent și student al Facultății de Construcții. Aceeași specializare, Geodezia. Cei care, împreună, au urcat pe vârful Manaslu (8163m), în Himalaya, devenind autorii unui dublu record: cel mai tânăr român care a atins un vârf de peste 8000 de metri, și prima pereche tată-fiu care a reușit această performanță.
Povestea unei pasiuni care a crescut odată cu înălțimea munților
Totul începe simplu, în Șimleu Silvaniei, când un copil din anii ’80 descoperă libertatea urcușului pe dealul Măgura. Acel copil era Dan Robescu senior. Acolo s-a născut pasiunea pentru munte. Drumul l-a adus în 1992 la Timișoara, la Facultatea de Construcții – specializarea Geodezie –, atras de oraș, de reputația universității și de un model familial: fratele său, deja student aici.
În anii facultății a început să colinde munții României. Nu era încă alpinist, ci un tânăr atras de liniștea și rigoarea muntelui, poate fără să-și dea seama că aceste experiențe aveau să devină fundația peste care se va ridica, peste ani, o poveste extraordinară.
Apoi au venit copiii. Și împreună cu ei, o nouă perspectivă: muntele ca metodă de educație. Responsabilitate. Decizii asumate. Timp împreună. De mici, cei doi frați Robescu au votat democratic traseele, au învățat să fie parteneri, să aibă încredere unii în alții.
De la primele vârfuri la provocările marilor altitudini
Primul mare pas în afara țării a venit în 2019: Kilimanjaro (5895 m). Pentru junior, atunci adolescent, a fost prima confruntare cu altitudinea extremă. Cu aerul rarefiat, cu oboseala care nu e doar fizică. Au reușit. Și în reușita aceea se ascundea deja următorul vis.
Au urmat Mount Stanley, apoi Huascaran, apoi Damavand. Fiecare urcuș a însemnat antrenament intens – fizic, psihic, nutrițional –, dar și consolidarea unei complicități tată–fiu rar întâlnite.
În 2024, au îndrăznit mai mult: Manaslu, al optulea vârf ca înălțime din lume.
33 de zile în Himalaya – lecții despre curaj, limite și asumare
În fața studenților, cei doi au povestit cu sinceritate și modestie aventura din Nepal. De la agitația din Kathmandu la drumul lung spre tabăra de bază. De la aclimatizarea lentă până la ritualul Puja, fără de care nicio expediție nu poate urca mai departe. De la avalanșele care le-au tăiat respirația până la liniștea albă din cele patru tabere montane.
Au vorbit despre lipsa oxigenului, despre momentele când corpul spune „nu”, dar mintea spune „încă puțin”. Despre perseverență. Despre echipă. Despre responsabilitate. Și despre momentul în care, pe 24 septembrie 2024, au ajuns împreună pe vârf. Tată și fiu. Cu steagul României în mână. Cu visul transformat în realitate.
O întâlnire cu sens pentru studenți: o lecție despre pasiune și drumul spre reușită
Atmosfera evenimentului a fost una caldă, non-formală, exact așa cum și-au propus organizatorii: o întâlnire care nu doar informează, ci inspiră. Studenții au ascultat cu atenție, au întrebat, au zâmbit, s-au mirat. Cei doi invitați le-au arătat echipamentul folosit – un detaliu care a adus aventura și mai aproape. Au vorbit despre decizii, despre perseverență, despre momente grele și momente care merită toate eforturile.
Mesajul lor pentru tinerii din sală a fost limpede: „Urmați-vă pasiunile. Indiferent care sunt ele. Bucurați-vă de viață. Nu vă fie frică să încercați. Muntele, ca și viața, răsplătește pe cei care au curajul să facă pasul înainte.”
Geodezia și alpinismul – două lumi mai apropiate decât par
Evenimentul a fost, simbolic, o punte între rigoarea măsurătorilor și libertatea aventurii. Între tehnologie și explorare. Între două generații unite prin aceeași dorință de a urca mai sus – la propriu și la figurat.
Pentru studenții de astăzi, întâlnirea cu două modele autentice a fost mai mult decât o poveste despre munți: a fost o lecție despre caracter, perseverență, alegerea propriului drum și asumarea propriilor limite pentru a le depăși.
Pentru Facultatea de Construcții UPT, a fost începutul unei serii de dialoguri în care experiențele de viață devin parte a educației.
Comentarii prin facebook