E oficial, amorsată cu ceva timp în urmă, ieri a fost detonată bomba transferului lui Culiţă Chiş de la Primăria Timişoara la CJ Timiş. Un transfer pe care Consiliul Judeţean l-a anunţat cu mare pompă, de parcă la Poli Timişoara ar fi adus vreun jucător de Champions League, că tot şeful instituţiei, Alfred Simonis, este principalul lider din administraţie implicat la Poli. Aparent surprinzătoare, mutarea este pregătită însă de ceva timp.
Din punct de vedere politic şi privit de pe margine, mutarea poate fi privită din două perspective. Unii vor spune că e o nouă înţelegere ascunsă între Simonis şi Dominic Fritz, primul sărindu-i în ajutor primarului Timişoarei scăpându-l de o piatră de moară. Alţii, din contra, vor sesiza că Simonis loveşte în plin, luând sub aripa protectoare un adversar declarat al lui Fritz. Aşa cum a făcut şi cu Nicolae Robu, cel care a făcut o obsesie maladivă pentru Fritz. În fine, mai mult sau mai puţin ironic, CJ Timiş a mulţumit primăriei „pentru promptitudinea cu care a răspuns inițiativei”.
Cert este faptul că, într-adevăr, administraţia Fritz a vrut să scape de Culiţă Chiş, mai ales din poziţia pe care o avea acesta de şef al celei mai importante direcţii din primărie, cea Tehnică. A reuşit pe jumătate, în sensul că instanţele de judecată au insistat ca musai Chiş să fie director în primărie, aşa că i s-a făcut cu dedicaţie celebra PLMSTF. Direcţie pe care actuala administraţie a încercat să o desfiinţeze, dar o majoritate PNL – PSD – AUR din Consiliul Local s-a opus. De menţionat că direcţia respectivă toca frunze la câini de două milioane de euro anual.
Smucit şi heirupist, Culiţă Chiş a fost o bizarerie în Primăria Timişoara, legea fiind facultativă pentru el. Şi totuşi n-a păţit nimic în aceşti ani, dând sens speculaţiilor că ar avea legături strânse în zona cu epoleţi a Timişoarei. Municipalitatea a plătit despăgubiri imense pentru intervențiile sale pompieristice pe terenuri private. Lucrările fără autorizații, betonarea spațiului verde din oraș au devenit banale, la fel şi blocarea Drumului Boilor, acolo unde avea interese imobiliare.
Pe de altă parte, marea “calitate” a lui Chiş este devotamentul faţă de “stăpânul” pe care îl deserveşte. Lui Nicolae Robu de exemplu, i-a ridicat drept omagiu şase catarge cu tricolor în vârf, evident fără autorizaţii. Sau a organizat tot felul de tăieri de panglici de ziua de naştere a fostului primar sau de onomastica de pe 6 decembrie, exemplu celebru Pasajul Michelangelo. Iar la narcisismul şi „misecuvinismul” lui Robu, evident că au fost bine primite. Nu ştiu dacă Simonis a mizat taman pe această “calitate” când l-a luat sau l-a lăsat înduplecat de consilierul său personal… Nicolae Robu. Cel care îl dorea multiplicat pe Culiţă în primărie. Oricum lui Simonis i-a reuşit acum “reîntregirea familiei” din Primăria Timişoara. Cea care, fiind în funcţie, pierdea la scor de maidan, alegerile din 2020. O “familie” perdantă, cum ar veni. Dacă tot merge pe reîntregire, Simonis poate îi mai aduce şi pe Sanda Greblă, Florin Răvăşilă, Cosmin Buboi, Ionuţ Nasleu…, pardon, ultimul nu, fiindcă s-a certat cu Robu, ca la uşa… primăriei.
Şi încă un lucru. Culiţă Chiş s-a transferta la CJT pe un post de consilier superior, fiind împuternicit de Simonis pe funcţia de director al Direcţiei de Drumuri. Ca să fie director plin, el trebuie să dea un concurs. Singurul concurs pe care l-a dat Chiş pentru funcţia de şef de direcţie a avut loc în perioada administraţiei Ciuhandu. Bâgându-se sub pielea lui Gheorghe Ciuhandu, acesta l-a vrut neapărat director. Primul pas a fost atunci ca din cerinţele postului să fie scoasă cunoaşterea unei limbi străine. Ulterior a ieşit un concurs mai mult decât caraghios (povestea AICI), Chiş răpunzând corect la o singură întrebare: Câţi membri are Consiliul Local? Dacă se doreşte un concurs asemănător, să-i spună cineva lui Chiş că în Consiliul Judeţean nu sunt 27 de consilieri, ci 36 plus preşedintele care, spre deosebire de primar, are drept de vot…
Comentarii prin facebook