Dacă justiţia din România ar funcţiona măcar la 10% din capacitate, pentru Cristian Anton nu se punea problema dacă, ci când va fi săltat. Despre faptele lui de capă şi şpagă se vorbea demult în Timişoara. Doar oamenii legii nu ştiau nimic. Şi, evident, protectorul său, Sorin Grindeanu. Ceea ce era de domeniul normalităţii s-a întâmplat, într-un sfârşit, exact a doua zi după ce Marius Voineag a plecat de la conducerea DNA. Asta, pentru amatorii de coincidenţe. Acelaşi Voineag care a blocat dosarul PSD-istului Ion Mocioalcă, cu care s-a descoperit ulterior că avea învârteli imobiliare. Mocioalcă este un alt apropiat al lui Grindeanu.
Lucrarea în cazul lui Anton nu a făcut-o nici DNA Bucureşti, nici DNA Timişoara, ci DNA Cluj. Şi omul a fost împachetat bine, fiind monitorizat inclusiv când îşi număra cu voce tare şpăgile ascunse în cutii de pantofi. Apropo, ce impresie aveţi despre un om care numără singur cu voce tare şi nu neapărat şpăgi?
Această întâmplare m-a dus cu gândul că, fiecare proaspăt PSD-ist are probabil o cutie de pantofi. Cu anii aceste cutii se înmulţesc. În funcţie de cum se descurcă, unii ajung la palate sau chiar jet-uri Nordis. Anton a fost oprit la vreo trei cutii pline de bani, o amărâtă jumătate de milion de euro. Plus nişte investiţii imobiliare, unele mai dosite. Plus, din cinci sinecuri primite de la Grindeanu, 10.000 de euro pe lună. Asta oficial.
De ce dacă ai atâţia bani, iei şi şpăgi? Din “misecuvinism”, fiindcă eşti PSD-ist? Sau convingerea că ai protecţia serviciilor şi justiţiei? Ceea ce în cazul Anton/Grindeanu nici nu e departe de adevăr. Problema e că Anton a întins mult prea mult coarda. Cu toate facultăţile, masteratele şi doctoratul pe care le are, Anton e un rudimentar, un ţărănoi. Fura ca în anii 90, ca pe vremea lui Hrebenciuc şi Miki Şpagă, cu şpăgi în pungi. Azi lucrurile sunt mai rafinate. De exemplu, nepotul lui Ciolacu a obţinut avize să cumpere energie ieftină de la stat pentru a o revinde mult mai scump poporului, pe care PSD îl iubeşte nu mai poate.
Dar Anton e un caz clasic de proxy (unii îi apun şi săgeată) a unui politician mai puternic, în acest caz Sorin Grindeanu. Exact, acel Grindeanu care plânge zilnic pe umerii oamenilor nevoiaşi din ţară. Inclusiv din avioane Nordis sau din cluburi Nuba în faţa unor sticle de vin cu 5.000 de euro bucata. Ori dacă Anton avea vreo trei cutii, oare câte cutii au liderii PSD? Ar rezolva deficitul ţării pentru acest an? Ori, pe retorica PSD-istă, s-ar putea dubla pensiile?
Acest caz mai relevă ceva. De ce PSD-işti fac spume la gură în ura lor faţă de Ilie Bolojan şi USR. Care încearcă să scape ţara asta de tot felul de “Antoni” şi sinecuri, vor să stopeze jaful. De ce e urâtă, de exemplu, Diana Buzoianu? Fiindcă a început să stopeze jaful forestier. Ceea ce nu se face pentru PSD-işti. Că şi-ar mai cumpăra nişte cutii de pantofi.
În final, ar mai fi o discuţie despre tradiţionala dilemă între a fi hoţ sau prost. Cel puţin patru ani, Anton şi Grindeanu au stat zilnic împreună, muncind cot la cot pentru prosperitatea poporului. Vorba aceea, au mâncat slană cu ceapă pe colţul mesei, au băut o bere la pet la finalul zilei, ca nişte oameni care şi-ar da şi ultima cutie de pantofi oamenilor năcăjiţi. Grindeanu spune că habar n-avea cu ce se ocupa omul său de încredere. (Repet, lucru ştiut în Timişoara). Păi dacă într-adevăr nu ştia, înseamnă că e un nătâng şi nu are ce căuta să conducă nici măcar o echipă de muncitori la salubritate, nu o ţară cum vrea el. Dacă minte şi ştia, înseamnă că e un… ştrengar. Tertiun non datur.
P.S. Sigur, cu toate şpăgile numărate cu voce tare, Anton rămâne deocamdată nevinovat în faţa legii şi tot aşa va rămâne şi după ce Lia Savonea îi va da cadou o prescriere. Însă sute sau mii de şoferi de autocare, TIR-uri circulă pe şosele României şi nu numai, doar fiindcă au dat şpagă la Anton. Aici e vorba tot de sute şi mii de potenţiale victime.
Comentarii prin facebook