Când mai mulți „pădurari” au intrat în peninsula Crimeea pentru a salva minoritatea rusă din acea parte a Ucrainei, în martie 2014, lumea largă a protestat mai mult sau mai puțin vocal la adresa Rusie, proprietara „pădurarilor”, pentru nerespectarea dreptului internațional. Dar cum nu i se poate lua „pădurarului” dreptul de-a umbla printre copacii altei țări, lucrurie s-au oprit aici. Nici măcar președintele Obama al SUA nu a gândit că trebuie să ia măsuri serioase pe motiv să nu supere „pădurarul” șef de la Kremlin.
Apoi, prin 2021, marele apărător al drepturilor omului, președintele Lukașenko al Belarusului, învățat cum să facă de Vladimir Putin, a dat drumul la război împotriva Poloniei. E adevărat că nu era un război cu bombe, nici măcar cu „pădurari” ruși, ci sub forma unui val de migranți din Orientul Apropiat bine călăuziți de serviciile secrete ruse și belaruse spre granița poloneză. Nu le-a fost ușor polacilor să respingă hoarda venită spre UE, dar lucrurile s-au liniștit până la urmă, Europa și NATO învățând prea puțin din această peripeție.
Știm cu toții cum Rusia a pornit „operațiune specială” pentru ocuparea Kievului în februarie 2022. N-a decurs conform planului și-a fost oricum mai la vedere. ”Pădurarii” aveau uniforme ale armatei ruse, treaba era deja pe față. Numai că războiul de tip vechi a fost dat peste cap de dronele importate de Ucraina din Turcia și lucrurile s-au blocat într-un război de durată neterminat nici astăzi, în mandatul președintelui păcii, Donald Trump.
Suntem informați că NATO stă pregătită cu arma la picior. Analiștii avertizau asupra apetitului de invazie a Europei de către Putin. De la Bruxelles veneau asigurări cu aplicarea articolului 5 din tratatul NATO, „toți pentru unul, unul pentru toți”, dacă vreo moleculă de praf de pușcă va trece granița alianței. „Nooooo, n-are curaj Putin să facă asta! Ar fi marea lui greșeală”, gândeam mulți. Dar picătura a tot picurat până ce prima dronă a căzut în ferma unui polonez.
Alianța a rămas perplexă. Chiar și NATO sau statul agresat au spus atunci că nu e grav, că, în realitate, a fost vorba de o dronă trimisă spre Lvov, în vestul Ucrainei, și antiaeriana lui Zelenski a deviat prin doborâre aparatul zburător rus. N-a fost nici articol 5, nici măcar 4 din tratatul NATO, căci, nu-i așa?, suntem „toți pentru unul, unul pentru toți”. Povestea nu s-a încheiat, cum probabil speram să se întâmple. Dar dacă gândeam atunci că o dronă rusească va exploda într-un oraș din zona NATO, sigur vedeam deja cum bombele americane vor porni „la cheie” să se încălzească în așteptarea apăsării butonului roșu.
Au intrat pe teritoriul României și Poloniei zeci de drone de atunci. Wow, să vezi atitudine împotriva Rusiei, căci s-a depășit o „linie roșie”! Dar, totuși, nu e așa grav, păreau să zică statele atacate. Că dronele nu au fost trase special către România, ci au fost deviate electronic prin bruiaj ucrainean. Rusul a fost de bună credință, dar măgarul de la Kiev s-a scăpat de ea și a trimis-o României. La București chiar se dezbătea dacă trebuie să reacționăm. Avem voie, avem lege să ne apărăm țara doborând drone? Dar de cine să o apărăm? Știm noi că era drona lui Vladimir Putin?, părea să se întrebe mulți „patrioți” de la București.
A continuat presiunea rusă pe Occident și prima dronă a lovit un oraș din NATO. La Galați, o „jucărie” din asta cu explozibil a căzut pe un bloc de locuințe. România s-a supărat tare atunci și a dat cu un diplomat de ușa avionului, trimițându-l acasă, căci aici nu e vorbă: „toți pentru unul, unul pentru toți”. Din acel moment, în estul României e bulevard de drone rușești. Mai apare la știri câte una, ba pe litoral, ba prin stâna ciobanului moldovean, și intrăm în rutină. Suntem la distanță mare de temerea de acum câțiva ani, că Rusia va trece cu armament granița NATO. A trecut-o și ne-am obișnuit.
Ce urmează? Sabotajul sau atacurile directe dinspre Moscova vor continua. Aeroport sabotat în Germania. Mi-e teamă că lucrurile se vor întâmpla ca în bancul cu tata care dacă se supără să vezi ce-o să facă. „Va pleca acasă”. Da, e posibil să „plecăm acasă”. O formă de a se întâmpla asta e să fim cuminți față de Rusia. Asta tot zice AUR, că nu trebuie să supărăm Kremlinul. Că dacă nu-l supărăm ce-o să se întâmple? O să zică el, Putin, că pe ăștia nu-i mai atacăm, doar punem un președinte și guvern acolo.
Putin a recunoscut că Gorbaciov și Elțîn au făcut cea mai mare greșeală când au prăpădit URSS, liberalizând puțin Rusia. Asta arată ce vrea, că vrea „URSS anapoi”, că vrea influență pe fostul spațiu sovietic și în Europa de Est. Are de ales cum o face. Câștigând politic acele țări, prin alegeri libere, lume credulă și nepregătită sau încercând cu armament, văzând că NATO dă rateuri cu acel „toți pentru unul, unul pentru toți”. Avem politicieni care se comportă deja ca o dronă, „dronele” umane sunt deja în România, doar că n-au ajuns la momentul exploziei.
Comentarii prin facebook