România are cea mai mică pondere a tinerilor cu studii superioare din Europa, concluzionează Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest Timișoara. El analizează sistemul educațional, vorbește despre salariile în scădere ale personalului didactic, ceea ce duce la greutăți în păstrarea dascălilor. Iar acestea duc la un sistem care întâmpină dificultăți atât în atragerea și păstrarea cadrelor didactice, cât și în sprijinirea unui număr suficient de mare de tineri până la finalizarea studiilor universitare.
Marilen Pirtea analizează datele Eurostat pe anul în curs și constată că doar 23% dintre români au o diplomă universitară.
„Potrivit celor mai recente date ale Eurostat (2026), numai 23% dintre românii cu vârste între 25 și 34 de ani aveau studii superioare în 2025. Media Uniunii Europene ajunsese la 44,8%, foarte aproape de ținta de cel puțin 45% stabilită pentru 2030. România se află astfel la aproape 22 de puncte procentuale sub media europeană. Comparația în timp este și mai îngrijorătoare pentru că, în 2005, media europeană era de 27,2%, iar România se situa la 13,5%. După două decenii, țara noastră a ajuns la 23%, fără să atingă nici măcar nivelul mediu pe care Uniunea îl înregistra acum 20 de ani. România este singurul stat membru aflat în această situație. Progresul de 9,5 puncte procentuale înregistrat de România între 2005 și 2025 este unul dintre cele mai mici din Europa. În aceeași perioadă, state care porneau de la valori similare au avansat mult mai repede. Cehia a crescut de la 14,2% la 36%, Slovacia de la 16,2% la 36,3%, iar Malta a făcut saltul de la 17,8% la 47,7%. Diferențele arată că poziția actuală a României nu poate fi explicată numai prin moștenirea istorică sau prin nivelul de dezvoltare de la începutul perioadei analizate. Alte țări cu puncte de plecare comparabile au reușit să extindă considerabil accesul la studiile superioare și să crească numărul absolvenților.”, spune rectorul UVT.
O mare problemă a sistemului educațional este cea a salarizării personalului didactic.
„În același timp, datele rețelei europene Eurydice pentru anul școlar 2024–2025 arată că salariile cadrelor didactice din România au scăzut cu 6,34% în raport cu creșterea costului vieții. Este cea mai severă deteriorare raportată în Uniunea Europeană, înaintea Slovaciei, Italiei, comunității franceze din Belgia și Franței. Procentul acesta nu înseamnă neapărat că salariile nominale au fost reduse cu 6,34%, ci că evoluția lor nu a ținut pasul cu costul vieții. Pentru profesorii din România, efectul concret este însă o pierdere a puterii de cumpărare”, mai scrie Pirtea.
Învățământul preuniversitar și situația de acolo influențează și ce se întâmplă în domeniul universitar.
„Universitățile depind de ceea ce se întâmplă în sistemul educațional din România înainte de admiterea propriu-zisă. Dacă școlile nu reușesc să atragă și să păstreze profesori competenți, dacă posturile din comunitățile vulnerabile rămân neocupate sau sunt acoperite temporar și dacă profesia didactică devine mai puțin atractivă pentru absolvenții performanți, efectele se acumulează de-a lungul întregului traseu școlar. Astfel, mai puțini elevi ajung să promoveze bacalaureatul, să își permit continuarea studiilor și să intre în universități cu o bază academică solidă. Ponderea redusă a tinerilor cu studii superioare nu este, așadar, numai o problemă a universităților din România. Ea reflectă selecțiile și pierderile produse succesiv în sistemul educațional, cum ar fi participarea școlară fragilă, abandonul, rezultate slabe la competențele de bază, accesul inegal la licee de calitate, nepromovarea bacalaureatului, diferențe mari între mediul urban și cel rural și dificultăți financiare care persistă după admiterea la facultate.”, conform rectorului UVT
În această situație, universitățile ar trebui să fie mai prezente în școli.
„Universitățile din România trebuie să își extindă prezența în liceele din orașele mici și din mediul rural, nu doar prin campanii de promovare, ci și prin programe de orientare în carieră, mentorat, pregătire pentru admitere și contact direct al elevilor cu studenți și profesori universitari. Un elev care nu are în familie persoane cu studii superioare are nevoie de informații concrete despre admitere, burse, cazare, costuri, oportunități profesionale și despre cum arată viața universitară. În absența acestor repere, decizia de a nu continua studiile poate părea mai sigură decât intrarea într-un mediu necunoscut”, adaugă Pirtea.
Comentarii prin facebook