AMR înseamnă „a mai rămas” pentru cine nu a făcut încă armata. Cu speranță, ne scriam în minte sau pe valiză câte zile au mai rămas până la eliberare. Mă gândesc că formula AMR în cazul lui Dominic Fritz nu însemna pentru dumnealui și fanii o eliberare, ci o osândă nedreaptă. Poate ca eliberare o privesc adversarii politici, fără să știe exact la ce să se aștepte după „perioada Fritz”. Dar în AMR-urile sale, Dominic Fritz a vorbit despre realizări. Spații verzi, termoficare, reabilitare și modernizare bulevarde, recuperarea unor imobile de la timișorenii „de catifea”, dărâmarea unor construcții ilegale pe pe splaiul Begăi, poduri și pasaje, infrastructură de sport și multe altele. Poți spune că a făcut multe, dar cum nimeni nu-i perfect, au mai și rămas de făcut multe.
„Primăria Timișoara și-a făcut trupă de demolatori”. Cam așa suna un titlu din presa locală despre cum municipalitatea timișoreană și-a suflecat mânecile, ciorapii și s-a pregătit de treabă. Nu suna rău. În orașul ăsta sunt multe de demolat, de la lucrări neautorizate și până la terenuri virane pline de boscheți, însă devine o problemă eficiența celor care ctitoresc ceva după ce echipa de demolatori a primăriei își face treaba cu brio. Am aplaudat înainte de alegerile din 2024 cum primăria a demolat câteva baze sportive pe malul Begheiului, acolo unde expunerea față de mari litigii nu a fost atât de periculoasă, deși cam niciuna dintre realizări nu a rămas fără un traseu în justiție.
Partea bună e că malul Begăi de vizavi de Universitatea Politehnică, Facultatea de „Electro”, a rămas curățat, vestea proastă e că aventura s-a cam terminat acolo, ca și cum ar fi dispărut miza deodată cu încheierea unor teste electorale. Și cu baronii „de catifea” cam tot la fel s-a sfârșit treaba, căci la „stradă nouă” nici acuma nu avem ceva concret după atâtea tergivesări în justiție, e adevărat, finalizate zilele trecute, dar important este că povestea a fost bine primită de public sub egida luptei cu clanurile. La un moment dat, am fost informați că gardul de la fostul ștrand al Tineretului a fost dărâmat.
Excepțional! Bună treabă! Demolatorii își merită banii. Normal ar fi fost să fie dărâmat gardul cu tot cu ștrand, pentru a face loc unuia nou, municipal, fala Timișoarei, capitala Banatului. Situația juridică a terenului? S-a rezolvat prin înțelegerea părților. Acel ștranda fost concesionat pe 30 de ani tot în an de alegeri (de primarul de atunci Gheorghe Ciuhandu) unui mogul de presă locală. Afaceristul a făcut un bazin de înot și restul a rămas boschetărie. Firește că se putea recupera prin vicii contractuale acel teren cu mulțiani în urmă, dar municipalitatea nu s-a mai complicat și a așteptat să se scurgă anii rămași din concesiune.
Vorbim că n-ar avea edilii sânge-n instalație? Sau că dacă ar avea și ar recupera terenul municipalității, poate că n-ar prea ști ce să facă cu el? Căci de teme de discuție despre baze sportive cu multă apă e plină agenda publică. Avem de renovat ștrandul Uszoda? Nu noi am zis, ci ei! Avem de redat circuitului de agrement ștrandul Termal, și el eliberat în chinuri prin justiție? Avem, dar n-are cine să le facă și aici ar mai fi de adăugat un AMR la munca lui Dominic Fritz. Unul cu minus. Avem mâine-poimâine de făcut ceva și la baza Heaven, când justiția nu va mai avea ce inventa și-l va da înapoi primăriei? Sigur că avem, dar ce ne facem dacă după scăparea de ilegaliști va rămâne totul în paragină câțiva ani, de-o să-l regrete lumea pe patronul Epure, care dădea distracție tinerei generații?
E periculos însă că avem demolatori atât de buni, care muncesc să ne lase terenuri disponibile pentru o groază de proiecte, dacă Primăria Timișoara nu are și o trupă de făcători de ștranduri să închidă bucla cu lucruri nemaipomenite. Se va face și trupa aia, să producă și ea ceva până în pragul unor alegeri? Mult succes echipei de făcători de ștranduri! Mult succes Dominic Fritz. Poate în 2032.
Comentarii prin facebook