În urmă cu două zile PNL-istul de rit PSD-ist Rareş Bogdan a anunţat solemn că este dispus să se sacrifice pentru ţară, urmând să accepte un scaun de ministru în Guvernul Luca Niculescu. „Oamenii sunt disperați, le-am văzut fețele în avionul de la Strasbourg, de la Stuttgart”, şi-a motivat deloc demagogul Bogdan jertfa. Putea continua afirmând că a văzut români şi mai disperaţi conducând Mercedes, Porsche, Rolls-Royce etc. sau foarte deprimaţi în recepţiile unor hoteluri ca Hilton şi Marriott, în magazine precum Harrods, sau pe unde îi mai mână dezolarea lui paşii. Or Rareş Bogdan s-a săturat să vadă în jurul lui atâta descurajare, aşa că s-a autopropus ministru, ca ăs salveze ţara.
Apropo, mai există un Mesia salvator, acum priponit în puşcărie, pentru a cărui ascensiune Rareş Bogdan se face direct răspunzător. Sigur, pentru ca Rareş Bogdan să ajungă să se sacrifice pentru ţară din poziţia de ministru, Ilie Bolojan şi PNL trebuie să accepte şi să-şi şteargă toate expectoraţiile primite de la PSD în ultimele cinci luni. Aşa cum îi cere toată banda de ciolănari (se poate citi şi PSD-idioţi) din PNL, cea a lui Gorghiu, Veştea, Thuma şi mai presus de toţi Eduard Hellvig, fost şef al SRI.
Povestea asta cu Rareş Bogdan, mi-a amintit de un alt PNL-ist, tot de rit PSD, dispus să facă mari sacrificii. De această dată însă numai pentru judeţul Timiş. Aici mă refer la Alin Popoviciu, vicepreşedinte al CJ Timiş şi secretar general al PNL Timiş. Contextul. Zilele trecute, a avut loc un schimb de replici între senatorul Sorin Şipoş, preşedintele USR Timiş, şi deputatul Marilen Pirtea, preşedintele interimar al PNL Timiş. Pe scurt, Şipoş a afirmat că USR îşi doreşte o alianţă la nivel judeţean cu PNL, dar există un impediment, respectiv alianţa pe care liberalii o au în Timiş cu PSD. El a mai spus că e doar interesul PSD ca USR și PNL să nu aibă o colaborare în Timiș. Prin urmare, Şipoş a mai spus că USR nu vrea să facă jocul PSD și să intre în dispute fără rost cu PNL.
În replică, Pirtea a explicat că alianţa cu PSD e strict administrativă, nefiind deloc, dar deloc politică. Aici ar fi o mică mare problemă. Orice alianţă administrativă are la bază o înţelegere politică. Adică două sau mai multe partide administrează împreună în urma unei înţelegeri politice. Nu se poate despărţi una de alta. Într-o democraţie pluripartidică administraţia pe fond este una politică, ne place sau nu ne place termenul de politic. Mai mult, Pirtea a explicat că alianţa “nepolitică” de la Consiliul Judeţean se bucură de “stabilitate” și “coerență”, datorită unui liberal pur-sânge: Alin Popoviciu.
E adevărat, Pirtea n-a alăturat termenul “sacrificiu” lui Popoviciu, dar putem să deducem asta, nu-i aşa? Respectiv să administrezi un judeţ împreună cu un adversar ideologic, fără să faci niciun pic de politică, tot un fel de sacrificiu se numeşte. În fine, Pirtea mai spune că, spre deosebire de CJ Timiş, unde lucrurile merg perfect datorită coabitării “deloc politice” între PSD şi PNL, la Primăria Timişoara lucrurile sunt cam aiurea.
“La Primăria Timișoara, din păcate, modelul este exact opus. USR guvernează singur, fără nicio deschidere reală spre celelalte forțe politice. Este un model de administrare enclavizat, nu unul participativ și consultativ. Până acum, acest mod de lucru nu a oferit o practică a colaborării constructive”, a spus Pirtea. Deci la CJ Timiş, PSD şi PNL pot avea o colaborare, nepoltică, însă “participativă” și “consultativă”. Doar răul de Bolojan nu înţelege că, şi în administrarea României, PSD şi PNL pot avea un “model de administrare participativ și consultative”. Sigur, pentru asta, Rareş Bogdan trebuie să sacrifice pentru ţară, aşa cum, de peste doi ani, în Timişoara Alin Popoviciu o face pentru judeţ.
Comentarii prin facebook