Nicolae Robu afirmă că a fost ameninţat de Vasile Popovici. Ce spune de jignirile aduse la adresa a trei universitari timişoreni

Nici Daniel Vighi, nici Marcel Tolcea si nici eu n-am fi reacționat la mesajul grobian al domnului Nicolae Robu daca postarea lui dezgustătoare n-ar fi fost preluată de presa onorabilă (De Banat). Asta ne-a obligat să ne apărăm.
Reamintesc că în chiar ultima zi de campanie la locale, adică vineri 25 septembrie anul trecut, în ultimul lui mesaj către alegători Nicolae Robu ne-a atacat în același fel incalificabil. Eram, intre altele, „așa-ziși intelectuali”. Întâi de toate, eu unul nu-mi revendic niciodată nici un titlu. Mi-a ajuns întotdeauna numele și prenumele și încerc să determin lumea cu care lucrez să nu adauge nimic la ele. Așadar, nu pretind că aș fi intelectual, profesor, ambasador, deputat sau orice altceva. Însă a fi numit „așa-zis intelectual” nu poate fi altceva decât o mizerie, de vreme ce eu nu pretind nimic, iar el nu este capabil sa stabilească cine este și cine nu este intelectual (măcar judecata asta precara a fostului primar e vizibila de pe lună). În al doilea rând, chiar azi postează noi minciuni și noi insulte : pune prof. univ. dr. cu ghilimele. De ce cu ghilimele? În ce capacitate o face el? Cât de calificat e el să spună cine anume e profesor cu ghilimele și cine e profesor adevărat. La aceasta chestiune, aș vrea sa ies din rezerva obișnuită și să spun că, da, mă consider profesor și chiar profesor bun. În fine, ca de obicei, individul ăsta minte cu nerușinare : niciodată, dar niciodată eu nu i-am cerut eu lui ceva în folos personal. Zero absolut. Pentru asta am nenumărați martori. Daca trebuie, le solicit sa depuna marturie. Cât timp am crezut că se poate discuta cu el, am încercat să-i deschid ochii asupra direcției complet gresite a asociației TM21. De fiecare data am avut grija sa adăug că eu nu urmăresc scopuri personale, nu vizez posturi nici favoruri. La final, el însusi a constatat cu gura lui eșecul asociatiei, și nu o dată – insă după ce a cheltuit cu asociatia sume uriașe de la bugetul local, de ordinul milioanelor de euro. Banii astia trebuie recuperati de undeva. Am prevăzut cu trei ani in urma eșecul, cu argumente. La fel au făcut și o serie întreagă de oameni de cultură. Nu am avut cu cine vorbi.
Ne cunoaștem, el cu mine, din 1990. A fost apoi la Lisabona și l-am invitat împreună cu soția și city-managerul pe banii mei la restaurant. I-am pus mașină la dispoziție și i-am aranjat întâlniri în Coimbra și la Guimaraes, l-am primit în casă de trei ori după ce m-am întors din serviciul exterior, in vara lui 2016. Am mers cu deschiderea până când a devenit evident că omul are mari probleme de toate felurile. Ruptura de el a fost marcată net și am întrerupt orice fel de legătură cu acest om înțelegând că nu mai e nimic de făcut în interesul orașului. Mi s-a parut completamente rupt de realitate si de bunul-simt. E ce se vede si azi din tot ce face – cu o indecenta penibila pentru toata lumea.
Oare ce ar fi dorit sa-i scriu exact dupa pierderea alegerilor si dupa ce tocmai ne balacarise? Am spus ca nu-l voi uita nici atunci si nici dupa aceea.
Insa l-am uitat, n-a mai existat pentru mine si pentru nimeni si l-as fi uitat cu totul – daca nu ar fi fost noua lui iesire mizerabila, revenind si azi, dupa ce si-a ridicat lumea in cap.
Cu cat merge mai departe, cu atat se afunda mai mult. Biet om! Va spun tuturor celor care cititi : nu mai e nimic de facut cu el.

Mizerabilul cu gel estompator
Este un prost actor!

Asta se intampla cand unii intelectuali fac politica . Mirajul banilor le intuneca mintiile .
Ne provocati scarba .

Dacă familia l-ar iubi [pe Robu] i-ar cumpăra un bilet la o stațiune, departe de Oraș. Acolo bietul om s-ar putea relaxa și detașa de problemele actuale, care nu mai sunt ale lui. Cetățenii și-au ales alt Primar.

Robu putea rămâne în istoria orașului cu unele realizări pe bune : pasajele și centrul, preferă să rămână în conștiința noastră ca fiind cel mai spurcat la gură primar al tuturor timpurilor.În loc să lupte pentru un loc în panteonul personalităților timișorene, poate chiar cu un bust în parcul renovat tot de el, el își construiește cu migală și încăpățânare statuia unui ipocrit mușcat de streche. Aleluia „domn” „profesor” Robu, numele tău va fi pe veci pătat!