Știți ce se spune despre Marian Moroșanu, zis și „Ceaușescu”? Că e nebun. Cine se duce cu microfonul în fața lui Liviu Dragnea, întâiul stătător al României, să-i spună că e hoț, nu poate fi decât un „nebun”, nu? Dar cine s-a dus să se lupte chiar cu armata și trupele de securitate ale dictatorului Ceaușescu dacă nu tot niște „nebuni”? Pentru a suna mai gingaș, li s-a spus „nebuni frumoși”, atât pentru ce au făcut la revoluție, cu ocazia mineriadei din 1990, acțiunile din vremea când PSD încerca mutilarea legilor justiției, dar și pentru activitatea civică de acum.
Nu întotdeauna ne place agresivitatea lui Marin Moroșanu, zis ”Ceaușescu”. Cu siguranță câștigă și o pâine din chestia asta, iar metodele lui încalcă intimitatea celor ce-I intră în vizor, dar câte n-au încălcat „victimele” lui ”Ceaușescu” până au ajuns să fie chemați la DNA sau în palate de justiție? Marian Moroșanu nu știu dacă e nebun, nu știu dacă e frumos, dar probabil că este un „nebun frumos” de vreme ce mișcă niște lucruri ce vreme de 30 de ani n-au fost mișcate de nimeni: salubrizarea în rândurile revoluționarilor.
Vasile Blaga, Silvian Ionescu, Ion Iliescu, Alexandru Mironov, Nicolae Roman, Alexandru Arșinel, Dorel Vișan, sunt numai câțiva dintre „revoluționarii” cu rol determinant în victoria revoluției care ori n-au avut de-a face cu evenimentele de atunci printr-un rol determinant, ori erau în impostura de a se erija în luptători împotriva sistemului comunist și ceaușist, dar ocupând funcții în acel sistem, cum a fost Ion Iliescu sau Nicolae Roman, acesta din urmă comandând trupe ale Armatei în Timișoara acelor zile.
N-a făcu-o numai de capul lui. A primit ajutor de la asociația „21 Decembrie” și de la șeful deputaților liberali, Florin Roman, reușindu-se promovarea legii care face incompatibilă ideea de luptător în revoluție cu cea de nomenclaturist comunist. Însă asta nu făcea curățenie în toată mocirla. Au urmat sesizări la parchet și secretariatul de stat pentru probleme revoluționarilor în ideea retragerii acestui titlu onorant multor oameni politici sau personalități flămânde de bani, acea rentă de 2800 lei/lună, alocări de terenuri, scutiri de impozite etc.
Nu cred că poate fi ceva mai umilitor pentru adevărații revoluționari decât să se regăsească în același anturaj cu impostorii. Unii au luptat cu acest fenomen până ce și-au dat seama că n-au nicio șansă. Așa am ajuns să cunoaștem „revoluționari” de prin Buzău care s-au „luptat” cu niște cauciucuri arse după amiaza zilei de 22 decembrie 1989 și să uităm de luptătorii adevărați. Ce-o fi în sufletul acelor revoluționari când văd atâta impostură?
Poate că au început să se teamă. Dacă făceau mare scandal se puteau trezi cu anularea tuturor drepturilor. Și pentru cei care au făcut cu adevărat revoluția, și pentru impostori. Era o soluție pentru curățenie. La urma urmelor, lupta nu s-a dat pentru avantaje materiale, dar nici nu poți găsi mulți adepți care să renunțe la acești bani după ce s-au obișnuit ani de zile cu o „leafă” nu mare, dar care să te mai ajute în viața de zi cu zi, nu pentru toți dintre ei foarte îndestulătoare. Așa s-a ajuns să se resemneze unul lângă altul, merituosul cu impostorul, victima cu lingăul comunist.
Marian Moroșanu, zis și „Ceaușescu” este un „lunetist”. Îi ia pe rând, la bucată, cum o face și Emilia Șercan într-o altă zonă plină de mizerie. Nu e puțin lucru, dar e trist. Suntem o țară condusă de un impostor revoluționar și unul academic! Meritocrația este ultimul lucru ce-l poți dori și primi în România.
Comentarii prin facebook