Au trecut 28 ani de la revoluția din decembrie 1989 și este liniște. Ion Iliescu ar fi fost fericit dacă ar fi avut atâta liniște în țară câtă s-a așternut de câțiva ani peste familia revoluționarilor. Ce vremuri am trăit! Cu excepția acelor zile de luptă anticomunistă, revoluționarii n-au trăit ca frații niciodată după ce istoria i-a trimis acasă. Vă mai amintiți poate de dispute ce degenerau în bătăi strașnice, în plângeri penale, în scandaluri chiar la momente aniversare pe teme ca împărțirea pământurilor, imobilelor sau a rentelor viagere. Cred că au obosit, deși pe tema banilor se mai învolburează și azi. Nu știu cât de tare i-a interesat vreodată să-și curețe rândurile de impostori, de cei care erau declarați luptători cu merite deosebite doar pentru că au dat foc la o anvelopă, dar acum e ceva mai liniște.
Poate e mai bine așa. Oricum nu i-ar mai înțelege nimeni. Nici ei nu cred că mai înțeleg ceva. Poate că democrația o ia și acum razna, dar e clar că azi se protestează altfel. La ultimul miting din Piața Operei s-a strigat împotriva „privilegiilor” din legile justiției votate de cei ce au furat sau vor să mai fure de la românii. Brâncovan, în locul lui Lorin Fortuna, atunci „Tatăl nostru” pentru victime, acum, pentru Regele Mihai, jandarmii cu mediatori inofensivi în loc de pistolarii zeloși ai armatei și securiștii în parpalace de piele, kurtos kalacs în loc de pâine de la Bega Pam, vin fiert în loc de apă chioară… Ciolane afumate, cârnăciori, fleici, vai!, dar cu așa ceva în 1989, pentru mulți români, viitorii alegători PSD, nici nu mai era nevoie de revoluție.
Ceva, ceva tulbură însă această liniște. Din patru în patru ani, deputatul liberal Ben-Oni Ardelean mai promite un muzeu al revoluției. Alt deputat liberal, Pavel Popescu, acuză consiliul județean pentru pasul pe loc bătut în problema alocării spațiului pentru acest muzeu. Povestea e chiar veche și arată cât de jalnici suntem ca clasă politică. MApN ar da spațiul garnizoanei Ministerului Culturii pentru un proiect în valoare de trei milioane de euro. Dar nu este de acord să-și mute niște „bese-n cizme” ce-au „ars-o” și pe vremuri inutil prin armată și o ard și acum ca asociații de rezerviști. Ei nu sunt de acord cu spațiile primite de la primărie în compensare. Vor lux, ce „pușca” lor!, astfel că muzeul e trecut pe pauză.
Din cele de mai sus trebuie înțelese următoarele. PSD nu mișcă un deget pentru rezolvarea problemei din simpul motiv că primarul Nicolae Robu e liberal. Pentru că dacă ar vrea, rezerviștii ăia ar fi demult mutați de acolo, la câtă obediență față de social-democrație mustește în aceste categorii socio-profesionale. Dar nu vrea. De partea cealaltă, PNL-ul edilului Robu se comportă ca un asistat social. Peste trei ani vom fi capitală culturală europeană. Pe porțile de intrare în oraș stătea scris ceva cu „primul oraș al revoluției române”, adică lucrul cu care ne lăudăm noi mai tare și mai tare. Și ce facem în atari condiții, primar și alți gospodari, dacă vedem că PSD și CJT nu mișcă un deget? Păi miști tu! Ai atâtea spații în orașul ăsta. Nu ai? Închiriezi unul și faci în zona centrală un muzeu. Dacă nu din respect pentru eroii revoluției, măcar din rațiuni strategice, pentru evenimentul din 2021. Da, tu trebuie să faci asta, primărie de mare oraș, cu mare buget și cu mari ambiții.
Ce le spui turiștilor care vin să vadă în Timișoara muzeul revoluției, că așa le zic ghizii, că orașul e identificat în istoria recentă europeană cu momentul 1989? Le zicem că niște pensionari din armată nu vor să părăsească o clădire lăsată insalubră din centrul orașului? Că CJ e în vrăjmășie politică cu tine? Că Ana n-are mere și Dobra n-are ce să caute acolo? Că Titu Bojin zice că era mai competent? Nu le zici asta, că nu vor pricepe nimic și tot pe tine te vor considera nedemn de poziția de primar al unui oraș de talia Timișoarei. Capitală culturală europeană.
Comentarii prin facebook