„Vreau să îi urez prefectului sănătate multă, putere de muncă, este cel mai tânăr prefect din țară și cel mai eficient, iar funcția de prefect este un cadou al meu care i l-am făcut anticipat, ca și funcția de ministru al Comunicațiilor.” Fraza îi aparţine preşedintelui PSD Iaşi, Maricel Popa, şi a fost emisă la ziua de naştere a prefectului PSD de Iaşi, Bogdan Cojocaru. Aşadar, pe la vârfurile PSD, partidul de stânga al oamenilor necăjiţi din ţara asta, la ziua de nastere a unui prieten(ă) nu te mai încurci cu cadouri vetuste, o carte, o sticlă de vin, un parfum, un buchet de flori, o cravată. Îi dai omului un minister, o prefectură, o agenţie, o deconcentrată, o… Fiecare după posibilităţi.
Cum au ajuns ministerele şi instituţiile de stat pline de amante, nepoate, beizadele, pile şi cunoştinţe? Posturile au fost oferite drept cadou. Probabil şi pe la nunţi şi botezuri PSD-iste, nu se mai merge cu plicul – e destul de trivial, nu-i aşa? – , te duci cu contractul de muncă la stat. Sau contractele, că doar n-o să separi o familie tradiţională, celulă de bază a societăţii! De ce plin de proşti, nesimţiţi, derbedei şi incompetenţi în toate aceste funcţii, începând de la nivel de miniştri? Fiindcă tot felul de “Maricei Popa” au făcut cadouri proştilor şi incompetenţilor. Şi ce poate să facă un astfel de individ în funcţia primită cadou? Evident că nu treaba din fişa postului, pe care nici măcar n-a lecturat-o. Că nu ştiu. Şi atunci mai fac pe ospătarii la cei care i-au cadorisit, aşa cum a făcut un secretar de stat pentru liderul PSD Eugen Stănescu.
Mult mai trist este faptul că ne-am obişnuit cu aceste lucruri, ni se par deja absolut normale. Declaraţia lui Popa nu a făcut vâlvă. “A spus ceva nemaimpomenit? Toată lumea ştie asta!”, vor comenta mulţi. Da, toţi ştim şi ajungem să nu ne mai pese. Deşi ar trebui să ne pese, fiindcă statul cheltuie cu salariile aferente acestor “cadouri” sume exorbitante, cu care probabil am fi terminat nu una, ci vreo trei autotostrăzi Am fi făcut nu două, ci opt spitale regionale. Sau, să o dau mai populist, pensiile puteau creşte şi cu 30%.
Şi tot trist este că s-a atrofiat şi spiritul civic. Nimeni nu mai reacţionează la astfel de golănii. Fiecare îşi vede de treaba lui într-un peisaj tot mai gri, tot mai letargic. Asistăm nepăsători la această contraselecţie a valorilor, la clientelismul politic şi sifonarea aferentă a banului public. Iar în momentul în care anormalul s-a transformat pentru tot mai multă lume în normal, nu mai vorbim doar de un stat eşuat, vorba unui clasic în viaţă, ci chiar de o ţară ratată.
Comentarii prin facebook