Atunci când în mijlocul unei comunităţi, oricare ar fi ea, un individ, întâmplător unul din bandiţii acelei comunităţi, îşi ridică o latrină, că aşa vrea muşchii lui, nu vespasiana e de vină. Vinovat e individul, culmea fugit din comunitate din cauza banditismului său.
Atunci când instituţiile acelei comunităţi nu intervin, deşi mirosurile pestilenţiale depăşesc orice norme legale, nu latrina e de vină, ci respectivele instituţii de control.
Atunci când membrii acelei comunităţi (sau o bună parte dintre ei), seară de seară, se adună să se minuneze în jurul latrinei, în ciuda miasmelor pe care aceasta le degajă, nu haznaua e principala vinovată. Menirea haznalei este să degaje mirosuri respingătoare. În mod cert, oamenii ăia au o problemă. În primul rând cu educaţia, una mai mult decât precară, fiindcă acele emanaţii înseamnă o mare problemă de sănătate publică.
Atunci când o comunitate nu mai deosebeşte mirosul de fecale de cel al ierbei proaspăt cosite, ca să nu spun trandafiri, chiar nu mai e problema latrinei…
Atunci când întreprinzătorii acelei comunităţi îşi prezintă produsele, făcându-le reclamă, în iz de excremente, nu latrina e vinovată. Probabil acele produse au probleme, iar producătorii lor în mod cert.
Atunci când liderii acelei comunităţi (se poate citi politicieni) se duc seară de seară şi se lasă mânjii cu fecale şi urină, aproape cochetând cu scatofagia, ba chiar plăcându-le acest lucru, nu privata e vinovată. De vină sunt acei politicieni care nu doar cauţionează o fărădelege, latrina fiind ridicată, repet, de un bandit fugit din comunitate, dar îi fac şi reclamă
În ultimele zile, duhoarea emanată de latrină a făcut aerul irespirabil. Tot mai mulţi oameni ai comunităţii s-au trezit la realitate, solicitând demolarea ei. Politicienii care se mânjeau cu fecale, încă stau în expectativă. La fel şi instituţiile care trebuie să intervină. Încă nu se schimbă nimic. Dar e un început…
Comentarii prin facebook