Bănuiesc că nașul care a botezat viitoarea sală polivalentă timișoreană și negiroceană a capitalei Banatului „de 16.000 de locuri” a fost ex-primarul Nicolae Robu. În încăpățânarea sa, Nicolae Robu a făcut și-un bine orașului când a insistat ca locul ridicării măiastrei clădiri să fie Timișoara și nu Girocul, cum voia conducerea Consiliului Județean Timiș, pe considerente mai degrabă politice, decât tehnice. Însă dincolo de acest lucru bun realizat de Nicolae Robu a rămas întrebarea “de ce 16.000 de locuri?”. De ce nu de 16.430? Sau de ce nu una de 14.970? Cum a stabilit fostul primar care este necesarul pentru Timișoara sporturilor de sală sau a superconcertelor cred că doar Ionuț Nasleu poate cunoaște, dar mai bine să nu-l întrebăm.
Tot Nicolae Robu a stabilit că marele stadion al orașului ce va fi ridicat pe locul actualului „Dan Păltinișanu” să aibă 40.000 de locuri. Apoi, trecând de la mandatul unu la mandatul doi și de la vârsta a doua la vârsta a treia, Nicolae Robu a acceptat ca marea arenă să fie mare și cu 32.000 de locuri, iar ea tot nu s-a făcut. Nu s-a făcut nici în primul mandat al lui Alin Nica, președinte C.J. Timiș, dar omul e tânăr, tânăr e și premierul Ciolacu, iar noi mai avem timp până Alfred Simonis își depune dosarul de pensie.
Administrația locală a revenit cu picioarele pe pământ și a învățat că încrâncenarea politică nu ne va aduce nimic. Așa a ajuns PSD să ne promită solemn stadionul, iar zilele astea să ne ceară guvernul modificarea denumirii obiectivului „sala polivalentă de 16.000 de locuri” în doar „sală polivalentă”, lăsându-ne să înțelegem și să credem că se mișcă lucrurile și cu acel proiect. Compania Națională de Investiții a observat că denumirea poate bloca lucrarea, căci pe banii ăia estimați cândva nu se mai poate face ceva de 16.000 de locuri, așa că am fi stat împotmoliți în birocrație până la schimbarea banilor.
Însă vorbind de cifre ale unor obiective sportive despre care credeam că nu se vor mai face niciodată nu conștientizam neapărat că acele săli sau stadioane nu au ce oferi, atât de jalnică a ajuns starea sportului timișorean. Mulți am sărit să spunem că acele săli se vor umple doar din pasiunea pentru nou, indiferent de spectacolul oferit. Bun, asta poate fi o dată, de curiozitate, dar în jumătate de an ele ar rămâne goale dacă o echipă de fotbal nu se construiește pentru acel stadion, sporturile de sală vor rămâne în mediocritatea finanțării publice.
Cât privește muzica, da, concertele ar putea umple câteodată acea sală polivalentă de 16.000, de 14.000 sau de 13.000 de locuri. Am fost în marea sală polivalentă din Belgrad la două concerte. Niciunul nu a umplut o sală de 19.000 de locuri, iar pe scenă era Pink Floyd și, apoi, Scorpions. Concerte cu zeci de mii de spectatori se vor ține pe stadion, așa că o sală e binevenită și în capacitate mai mică de 16.000 de locuri, dacă acest compromis ar da șanse mai mari proiectului la „jurizarea” de la guvern.
Nu știm cum va crește o echipă în paralel cu construcția unui stadion sau a unei săli. Sperăm că așa va fi, dar nu știm rețeta. Ce va face primăria? Va aduna iarăși oamenii de afaceri să-i „sensibilizeze”, va veni cineva de afară reușind să treacă de valul de bănuieli că noul investitor nu va fi mai bun ca „mafiotul” Marian Iancu? Vom avea echipă cu chetă făcută de Druckeria? Nimeni nu deschide gura pe această temă și noi doar sperăm. Ne gândim că tocmai această tăcere ascunde soluția. ”Cineva sigur s-a gândit la ceva”, ne place să zicem, dar nu sunt sigur că avem motive să ne liniștim cu această așteptare.
Niciodată nu am avut o generație de copii care să nu cunoască ideea de Poli. Până vom avea stadionul și o echipă competitivă cu numele ”Poli” vor mai trece cel puțin cinci ani. Cu cei zece trecuți deja de la „perioada Iancu” vor fi 15 ani. Viitoarea masă microbistică, viitoarea galerie din ce se va face? Din bătrânii care ne mai amintim de sportul timișorean sau din fanii stadionului? Oare nu vor crede ăștia micii că ”Poli” vine de la „polivalenta de 16.000 de locuri”?
Comentarii prin facebook