Robu, rabinul, gunoaiele şi dobitoacele

Cu mult zgomot şi sunet de trâmbiţe, primarul Nicolae Robu a lansat, în urmă cu vreo două săptămâni, în Japonia fiind, o nouă campanie. Cu mult entuziasm i-a spus „Timişoara curată” şi abordează, după cum îi spune şi numele, salubrizarea oraşului. Oraş care de vreo cinci luni, şi nu din vina timişorenilor, nu mai are contract cu o firmă de curăţenie. Şi, ce-i drept, de această dată, cel puţin în ultimele zile, campania din vorbe este dublată şi de fapte. Dar asta trecând peste discutabila scoatere la „muncă patriotică” a angajaţilor, inclusiv cu studii superioare, de la societăţile primăriei. Şi mă îndoiesc că aceştia au sărit în sus de bucurie atunci când Robu „le-a cerut, dar nu i-a obligat” să pună mâna pe mături.
În paralel cu acest „voluntariat” obligatoriu amintind de triste perioade, Robu nu ratează o conferinţă de presă, că e la primărie sau la partid nu contează, în care să nu se laude cu iniţiativa lui. Nu mai vorbesc de postări pe Facebook. Iar la urma urmei cu ce se laudă? Că vrea să ajungă trenul în gară la ora fixată? Adică cu normalitatea ca un oraş de anvergura Timişoarei să nu mai fie înghiţit de gunoaie şi şobolani?
Toată această poveste nu are cum să nu te ducă cu gândul la o cunoscută anecdotă cu evreul sărac şi rabinul. „Rabi, am o casă mică în care stau eu, nevasta şi cinci copii. Nu mai am aer, nu mai rezist. Ce să fac?”. Rabinul îl ascultă și îi spune să bage în casă capra și găinile. După o săptămână, îi cere să mai bage şi vaca şi tot aşa încă vreo două săptămâni. La capătul puterilor evreul vine iar la rabin şi spune că, de data asta, chiar nu mai poate. Iar rabinul îl sfătuieşte acum să scoată toate dobitoacele din casă. Lucru care-l aduce pe evreu în culmea extazului.
Aşa şi primarul Nicolae Robu. Ne-a băgat în ultimele cinci luni gunoiul în oraş, iar acum că a început să-l scoată ar vrea să-i facem şi o statuie. Şi dacă nu statuie, măcar să-i votăm partidul la alegereile europarlamentare. Atunci când Timişoara va ajunge aşa cum era înainte. Nu foarte curată, dar nici înghiţită de mizerie. Ca şi casa evreului înainte de-a băga dobitoacele în ea.