În ultimele luni, au făcut mare vâlvă două serii cinematografice ajunse la bun sfârșit: Game of Thrones și Avengers. Deși nu aducem nimic nou prin analiza acestor superproducții de film, focalizarea noastră se va îndrepta asupra unor elemente de construcție narativă, care țin mai degrabă de scriitura propriu-zisă, în ton cu specificul preponderent literar al revistei Helion.
Să le luăm, așadar, sistematic.
Prezentare generală
Game of Thrones (sau GoT): serial de televiziune, produs de HBO, inspirat de cele cinci volume fantasy publicate de George R.R. Martin sub egida ASOIAF (A Song Of Ice And Fire). Prezintă lupta de succesiune a unor mari familii nobiliare pentru tronul unui regat mitic, numit Westeros.
Avengers: serie de filme cu supereroi inspirați de benzile desenate Marvel, de la Spiderman și Captain America, până la Thor și Doctor Strange.
Contextul deznodământului epic
În GoT acesta este reprezentat de sezonul 8, format din 6 episoade, în care Daenerys, Regina Dragon, secondată de Jon Snow, Regele Nordului, se aliază cu alte Case feudale pentru a învinge armata morților, condusă de aprigul și misteriosul Rege al Nopții. Ulterior, Regina Dragon și aliații ei se îndreaptă spre capitalul regatului, pentru a o detrona pe regina etern malevolentă și trădătoare a cauzei celor vii, Cersei Lannister.
În ceea ce privește Avengers, deznodământul este devoalat în filmul Avengers: Endgame. Thanos, un titan legendar, acaparează cele șase pietre ale infinitului, cu care duce la îndeplinire un plan bezmetic de anihilare a 50% din ființele vii, în vederea reechilibrării Universului. De-a lungul unor filme anterioare aparținând francizei Avengers, supereroii în cauză eșuează în a-l împiedica pe Thanos să obține aceste pietre și, în consecință, lumea vie este redusă la jumătate, cu supereroii ei cu tot.
Specificitate și construcție
În ceea ce privește GoT, ce a diferențiat din start serialul față de alte producții similare a fost desfășurarea neașteptată a anumitor evenimente, precum și traiectoria insolită a personajelor. Din nefericire, acest specific al GoT, această individualizare a serialului în panoplia producțiilor epice sau fantasy a reprezentat piatra de moară care a atârnat de gâtul întregului sezon 8 până la căderea întregii producții în dizgrația fanilor și în derizoriu.
Problemele cele mai mari de construcție ale finalului GoT nu rezidă în traiectoria, din nou, neașteptată a personajelor, ci în maniera simplificată și inconsistentă cu premisele constitutive în care acestea sunt silite să evolueze. Să luăm un singur exemplu, cel al Reginei Dragon. După ce își sacrifică o mare parte din trupe în slujba binelui comun, prin biruirea Regelui Nopții, brusc își pierde cumpătul și discernământul, incendiind orașul-reședință al reginei rivale. Problemele de construcție nu constau în faptul că Daenerys Targaryen o ia razna și ucide, la întâmplare, soldați și oameni nevinovați, după ce, timp de 7 sezoane, a dat dovadă de ponderare și reținere în raport cu puterea tot mai mare dobândită, ci în aceea că această baleiere se produce prea repede. De aici senzația amară că finalul GoT este unul tern, expediat rapid de scenariști și neverosimil prin inconsistența rezolvării premiselor dezvoltate în sezoanele anterioare.
În ceea ce privește Universul Avengers, specificitatea luptei cu Thanos, care face obiectul dezvoltărilor narative din cele mai recente filme Marvel, este evidențiată prin complexitatea luxuriantă a protagoniștilor. Avem parte de zeci de personaje, dezvoltate în zeci de filme, toate pregătite pentru marele final, în care Thanos trebuie înfrânt.
Problema cea mai mare a deznodământului Avengers este reprezentată de miza uriașă a anihilării a 50% din ființele vii. Cum remediezi așa ceva, într-o manieră credibilă? Dacă GoT a ales rezolvarea ițelor narative prin simplificare, Avengers s-a îndreptat într-o direcție opusă, prin complicarea excesivă a rezolvărilor. Avem parte de călătorii în călătorii în timp, încapsulate similar filmului Inception, de personaje Deus ex Machina, asemănătoare cu Superman, de eroi uitați prin tot delul de tărâmuri cuantice, de modele sofisticate ale călătoriei în timp, de artefacte recuperate în timpul crizelor morale și existențiale.
Spre deosebire de GoT, pe care, în ultimul episod, l-a mai salvat numai poezia individualizantă a unor personaje ce-au atras după ele amprenta superbelor sezoane anterioare, pariul Avengers a fost unul reușit. Complicarea excesivă a situațiilor și a rezolvărilor îți ia ochii în Avengers, alături de sumedenia de artificii vizuale, elaborate, suculente, delicioase.
Paradoxuri Game of Thrones & Avengers
Administrarea coerentă a unor lumi extinse, atât fantasy, cât și SF, reprezintă din start o întreprindere dificilă, pentru că elementele componente ale lumilor respective pleacă de la premise care încalcă legile de funcționare ale universului cunoscut. De aceea, în Game of Thrones dozajul de magie sau de elemente fantastice este ținut sub cel mai sever control. În primul sezon, în afară de prologul deopotrivă halucinant și percutant, inserțiile supranaturale apar abia în ultimele minute ale episodului final, prin dragonii născuți de Daenerys în flăcările khalassarului (caravana nomadă cu care aceasta pribegea în exil). În acest context, uciderea unui dragon de către o flotă rebelă devine gratuită și neverosimilă, pusă în balanță cu distrugerea ulterioară a aceleiași flote de către alt dragon. Săgețile de scorpicor (mașinărie cu iz medieval, similară balistelor), letale pentru un dragon, nu mai sunt mortale pentru un alt dragon, în condiții similare. Dezamăgitor pentru fanii die-hard ai seriei, printre care îndrăznesc să mă număr și eu.
În ceea ce privește administrarea paradoxurilor în Universul Avengers, soluțiile propuse de creatorii francizei sunt mult mai bune și fac obiectul unei analize care se regăsește pe blogul meu. Nu mai intru în detalii, amintesc doar faptul că, în ciuda complicării excesive a texturii epice, rezolvările Avengers sunt consecvente cu premisele inițiale, stau în picioare (majoritatea) din punct de vedere logic și nu răpesc din consistența personajelor, cum este, din nefericire, cazul GoT. Supereroii secundari ai Avengers sunt bine gestionați, cu intrări sau ieșiri din scenă în ton și pe măsura scopului final, în opoziție cu personajele secundare din GoT, care, de multe ori, sunt anihilate efectiv pe parcursul sezonului 8, de dragul simplificării brutale și inexplicabile a narațiunii. Unul sfârșește cu capul de zid, altul prăjit de-un dragon, altul aruncânduse-n flăcările care-l îngroziseră până atunci, cu fratele-zombi de gât, iar exemplele pot continua.
Concluzii
Este ciudat faptul că nemaiîntâlnita complexitate a firelor narative din Avengers atrage după sine un deznodământ claustrat, care nu lasă loc de continuări extinse. Evident, se vor mai face filme Avengers, cu mare parte a supereroilor supraviețuitori încleștării cu Thanos, însă niciuna dintre eventualele continuări nu își mai poate trage seva din întâmplările subsecvente filmului Avengers: Endgame.
Pe de altă parte, isprăvile din finalul sezonului 8 al Game of Thrones, așa nefericite și abrupt prezentate, lasă loc de extinderi organice. Familia (sau Casa) Stark, marea învingătoare în lupta pentru tron, oferă lumii Westeros-ului un Rege Vrăjitor Atotștiutor, o regină independentă în Nord, unsă cu toate alifiile și o prințesă-asasin ce se lansează în mari expediții de cartografiere oceanică. Continuările GoT s-ar putea să fie mai mult decât suculente, în opoziție cu gustul amar lăsat de un final executat sumar, grăbit, expediat, inconsistent. În ce măsură se vor conecta direct la evenimentele anterioare, rămâne să vedem. Cât despre Avengers, orice alte dezvoltări suplimentare se vor face, în opinia mea, mai degrabă focalizat pe supereroi, nu într-un ansamblu epic extins, de proporțiile confruntării cu Thanos.
Comentarii prin facebook