Miercuri, PSD Timiş, printr-un comunicat de presă, a cerut demisia prefectului Liliana Oneţ. Cu câteva ore înainte, şi fostul PSD-ist Adrian Pau, actualmente deputat Pro România, s-a declarat supărat pe Oneţ, dar nu i-a cerut demisia. În schimb şi-a oferit propriile servicii, dar şi ale celorlalţi parlamentari pentru a ajuta cu priceperile şi expertizele lor Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. În ambele cazuri s-a pus pe Oneţ ştampila cu sintagma „depăşită de situaţie”. Fără a încerca să-i iau apărarea prefectului, trebuie spus că totul a pornit de la o notificare trimisă de Oneţ primarilor prin care le cere să-i mai sune şi pe subprefecţi şi consilierii ei pentru unele probleme. Ori dacă cea mai mare „vină” a Lilianei Oneţ este faptul că nu face pe centralista şi nu răspunde la telefonul oricărui primar care se plânge că i s-au terminat dezinfectanţii în baie, atunci demersul PSD este total politicianist.
Şi dacă e vorba de politicianism ieftin, atunci avem exemplul unui alt personaj cheie în contextul actualei crize. Personajul se numeşte Mariana Rădulescu şi conduce de puţin timp DSP Timiş, o instituţie care ar trebui să fie în prima linie a luptei cu coronavirusul. Ar trebui… Prima din enigmele care învăluie personajul se referă la cine a propulsat-o în funcţie. Amintim că ea a venit la DSP de la Casa Judeţeană de Sănătate, instituţie de unde provin şi prefectul Liliana Oneţ şi suprefectul Elena Popa. Motiv pentru care s-a crezut că a fost sprijinită chiar de Oneţ, dar nu a fost aşa. Mai trebuie spus că soţul Marianei Rădulescu are o firmă cu contracte cu DSP şi mai multe spitale din judeţ. E drept, ea a afirmat că cel cu DSP a fost reziliat după ce-a ajuns în funcţie, lucru pentru care însă nimeni nu bagă mâna în foc. În fine, e clar că e vorba de o incompatibilitate crasă, care continuă şi acum.
Despre şefa DSP nu se ştie să facă politică, dar asta n-o opreşte să dea dovadă de un politicianism ieftin, chiar dezgustător, fiind de o ipocrizie cum rar întâleşti şi la cei mai nefrecventabili politicieni. În timp ce instituţia pe care o conduce produce un haos desăvârşit în ceea ce priveşte comunicarea, dna Rădulescu s-a specializat în a produce scrisori publice, extrem de agresive, dar şi de ipocrite.
Prima a fost pe data de 26 martie. A fost o misivă lungă ca o zi de post şi greu de înţeles ce şi-a dorit cu asta. Per ansamblu a transmis însă cu un mesaj pe care unii îl fac înainte de-a face pasul spre politică sau o candidatură. „Cred cu tărie că binele comun și sănătatea publică a comunității, pe care o reprezentăm și din care facem parte, ar trebui sa primeze, în fața oricărui calcul electoral mizerabil, cinic și lipsit de sens, cu atât mai mult în aceste momente complicate”, arăta printre altele Rădulescu, evident fără spună exact la ce se referă. De fapt, singurul “calcul electoral” îl producea chiar ea. Ca să nu spun că scrisoarea era adresată “dragilor bănăţeni”, un apelativ utilzat de obicei de persoane cunoscute şi… recunoscute. Ceea ce nu e cazul.
Ea şi-a continuat exersarea genului epistolar, chiar ieri, cu o nouă scrisoare agresivă la adresa tuturor. Nu mai discut aici că, în timp ce toţi cei implicaţi de lupta cu corovarisul nu-şi mai văd capul de treburi, doamna în cauză îşi etalează în continuare “talentele” scriitoriceşti şi… politicianiste, amintind de Dan Diaconescu. După ce că instituţia pe care o conduce a produs bulibăşeală totală în privinţa comunicării şi a unor raportări, tot doamna Rădulescu a sărit ca din baie, certând pe toată lumea. Şi aici mai trebuie adăugat că ea confundă şedinţele la care participă cu un stabor de cort, comunicarea ei fiind la nivelul mâinilor puse în şold. În timp ce instituţia sa dă bâlbe după bâlbe. Şi nici nu-i de mirare fiindcă atât doamna, cât şi medicii din subordine se luptă cu coronavarisul mai mult… de acasă.
Şi revin la întrebarea din start. Cine o ţine totuşi în funcţie pe această “încurcă lume”, care se mai crede şi un Cicero? E drept, un Cicero bolnav de “mahalagită”.
Comentarii prin facebook