Nu e un secret, orice fel de criză scoate atât ce este mai urât din oameni, cât şi ce este mai bun. Iar România trece acum printr-o criză profundă, nu doar medicală, dar şi economică, socială, chiar morală. Trăim într-o vreme în care avem şi fapte admirabile, dar şi abjecţii. Se spune că distanţa de la sublim la ridicol este de un singur pas. Cel puţin acum, în această perioadă de criză, acest citat atribuit lui Napoleon, după o înfrângere militară, nu cred că e valabil sub nicio formă. Între sublim şi ridicol e o prăpastie şi aşa trebuie să şi rămână.
Şi câte fapte josnice am avut în ultima perioadă! Am văzut o doctoriţă dată afară din chirie de proprietar pe motivul că lucrează într-un spital în care sunt bolnavi cu COVID-19. Am auzit de asistente care nu sunt servite în magazine, pe acelaşi motiv. O pacientă bolnavă din Deva a scuipat într-o asistentă, această din urmă fiind acum grav bolnavă. Unii distrug camerele de hotel în care stau în carantină şi fac scandal fiindcă nu primesc caviar la micul dejun şi carne de struţ la cină. Sunt mulţi conaţionali care răspândesc cu bună ştiinţă virusul. Altora nu le pasă. Mai vorbesc de speculanţii care profită de criză şi au mărit preţurile la produsele medicale? Nu puţini sunt aceia pentru care criza e un mijloc de îmbogăţire facilă. Ori ce poate fi mai detestabil, decât să te îmbogăţeşti, în astfel de perioade, pe sărăcirea şi îmbolnăvirea/uciderea altora?
Pe de altă parte, sunt români capabili şi de gesturi sublime. Pot să se solidarizeze împotriva răului şi mulţi au făcut asta. Şi sunt destule exemple şi de acest gen. Nu mai discut de personalul medical aflat în prima linie a războiului, fiindcă un război purtăm acum. Sunt mii de voluntari care ajută bătrânii şi persoanele mai nevoiaşe. Din toată sărăcia, se strâng bani pentru cazuri nobile. (Nu includ aici acţiunile de PR ale unor infractori, precum Dan Voiculescu, care ar trebui să returneze la stat banii furaţi şi apoi să facă gesturi caritabile.) De exemplu, Asociaţia Dăruieşte Viaţa, care într-un potop de înjurături ale PSD-iştilor şi cozilor lor de topor, construia un spital pentru copiii bolnavi de cancer, acum ridică un spital, din fonduri proprii, pentru bolnavii cu coronavirus. Şi multe alte gesturi
La fel se întâmplă şi în zona politică. Nu aveţi o senzaţie de regurgitare atunci când îi vedeţi/auziţi pe un Băsescu, Tăriceanu sau Ponta manifestându-se de pe margine şi dând sfaturi? De Băsescu şi Tăriceanu am mai arătat cum au gestionat o criză. În schimb, Ponta joacă rolul trepăduşului, a bufonului de criză. Fiindcă în fiecare război sau criză trebuie să existe un clovn, iar Ponta, prin toate declaraţiile deplasate şi măscările spuse, a ocupat cu brio acest post.
La polul opus am văzut o declaraţie responsabilă a lui Dacian Cioloş, care nici măcar nu mai trebuie comentată: „Nu mai e timp acum doar de comentarii politice de pe margine. Vom fi alături de instituțiile statului român și de eforturile pe care le au de făcut, o să susținem Președinția, Guvernul, autoritățile locale să traverseze cu efecte cât mai mici criza asta de proporții. Acum trebuie să rezolvăm urgențele și vom avea apoi timp să discutăm și despre vinovății, să tragem concluziile necesare și să învățăm să nu ne mai lăsăm folosiți de oameni fără scrupule. Dar vom face asta numai după ce trece criza”.
De la această declaraţie la “Nu ştiu dacă Orban era treaz când a spus asta” sau “Când toţi spun că eşti beat, te duci acsaă” ale lui Ponta e diferenţa dintre sublim şi ridicol. Sau între un om politic responsabil şi un măscărici în vremuri de criză.
P.S. Dacă oficial liderii PSD vorbesc de tăierea pensiilor speciale, un proiect al celebrului trio Şerban Nicolae, Florin Iordache, Eugen Nicolicea, privind extinderea acestor pensii la funcţionarii parlamentari a trecut tacit prin Senat. Da, ăsta e PSD-ul! De coronavirus mai scapi, dar de năravurile PSD-iste poate niciodată!
Comentarii prin facebook