Actuala pandemie de coronavirus se va transforma foarte rapid într-o imensă criză economică, iar primele semne ale recesiunii se văd deja. Unii economişti prevăd o criză mai mare decât cea de la finalul deceniului trecut, în timp ce alţii sunt ceva mai optimişti. Contează însă, în primul rând, momentul în care vor putea fi repornite motoarele economiei, care acum se opresc, pe zi ce trece.
Departe de-a fi un fan al actualului guvern, nu pot să nu observ cum, de pe margine, mulţi dau sfaturi, care de care mai bizare, pentru ca România să iasă cât mai puţin şifonată din criză. Şi nu o să mă opresc aici la Orlando Teodorovici, care cică are un „Plan de salvare a României”. Cu discotecile închise, omul are acum mai mult timp liber ca să producă aberaţii. Nu spune nimic despre faptul că a lăsat toată visteria goală, spitalele nedotate, fondul de rezervă devalizat etc. La PSD, oricum „salvare” înseamnă să dublăm salariile, pensiile, ajutoarele de tot felul, inclusiv pentru firme etc. Şi asta concomitent cu suspendarea plăţii impozitelor, taxelor etc. Aşadar, din ZERO lei venituri să se dea la toată lumea şi mai mult decât atât. Straşnică filozofie economică! În fine, e chiar aiurea în vremuri atât de serioase să discuţi aiurelile total neserioase ale unora precum Ciolacu, Ponta sau Orlando Discotecă.
N-o să insist aşadar asupra acestor bufoni de criză şi o să mă opresc la doi „părerologi”, extrem de activi în media ultimelor zile. Nu de alta, dar cei doi au mai gestionat o criză economică, iar lecţiile istoriei trebuie învăţate. Mă refer la Călin Popescu Tăriceanu şi Traian Băsescu. Ambii sunt mari critici ai deciziilor luate de guvern şi dau „sfaturi preţioase”, cum pe vremuri doar „Geniul Carpaţilor” le mai dădea.
Şi poate nu-i rău aici să ne amintim ce au făcut cei doi când s-au lovit cu precedenta criză economică. Se ştie, Tăriceanu ca prim-ministru, când criza se prăvălea peste Europa, venită de peste Atlantic, vorbea că „economia duduie”. Ca atare, în ultima parte a anului 2008 a făcut zeci şi sute de mii de angajări la stat. A dat sute de milioane de euro pomeni electorale în campania electorală. Nu în ultimul rând a plecat de la Palatul Victoria lăsând visteria goală. Şi erau bani mulţi în acea vreme, dovadă, printre altele, că un post de guvernator al Deltei Dunării l-a costat pe SO Vântu aproape două milioane de euro. Şi nu datorită măiestriei lui Tăriceanu la comanda guvernului au fost ani buni. A fost, de exemplu, cea mai bună perioadă a intrărilor de bani de la atât de huliţii românii din diaspora care au trimis în ţară zeci de miliarde de euro. În pofida boom-ului economic nu s-a făcut însă nimic în infrastructură în acea perioadă. De altfel, aşa-zisul liberal Tăriceanu a fost cel mai socialist premier din istoria post-decembristă, fiind întrecut la acest capitol poate doar de Văcăroiu.
A venit apoi Băsescu la putere. Cu manierele lui cizelate de vaporean, a făcut şi el ce ştia mai bine. A tăiat salariile şi a încercat să facă acelaşi lucru şi cu pensiile, dar s-a opus CCR. Aşa că s-a mulţumit doar cu impozitarea acestora din urmă. Poate că lumea ar fi înţeles necesitatea strângerii curelei, dar în acelaşi timp camarila din jurul său se îmbogăţea de-a dreptul ameţitor. „Cocoşii”, Udrea ş.a, făceau munţi de bani, în timp ce românilor li se spunea că e criză şi trebuie să sufere.
Una din vacile de muls ale celor din jurul său a fost celebra ANRP (Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor). În paranteză fie spus, de aici s-au înfruptat şi PNL-iştii în perioada preşedinţiei lui Ingrid Zaarour, iar Cristian Buşoi e martor. La ANRP s-a produs probabil cel mai mare jaf post-decembrist. Evident, de bani n-au profitat însă moştenitorii de drept, ci doar samsarii de terenuri, bine racordaţi politic.
Şi dacă asta nu a fost îndeajuns, s-a mai inventat o instituţie de tocat bani, aflată în subordinea Elenei Udrea. Mă refer la PNDI-ul pe care, ulterior, Dragnea l-a transformat în PNDL. A fost celebra perioadă a terenurilor de fotbal făcute în pantă în sate în care nu erau copii, a parcurilor de la ţară, a sălilor de sport nefuncţionale şi a multor altor aiureli menite doar pentru a sifona bani de la buget în contul firmelor de partid. Evident, nici atunci nu s-a construit nimic în domeniul infrastructurii. De altfel, nu-i un secret, autostrăzile îl cam enervează pe Băsescu.
Şi multe ar mai fi de spus despre modul în care cei doi au gestionat ultima criză economică şi despre „îmbogăţiţii de război” care au apărut atunci. Şi asta în timp ce populaţia sărăcea şi nu vreau să intru în populisme. Ei bine, cu un tupeu absolut abject, aceşti doi indivizi dau acum sfaturi despre criză. Şi, culmea, este detulă lume care îi şi ascultă. Ori să ne luăm după sfaturile lor este ca şi cum a o pune pe Elena Udrea să se lupte cu corupţia, şefă la DNA. Dar te mai miri în ţara asta de ceva atâta timp cât celebrul Nicu Bănicioiu, „eroul” de la Colectiv, se bagă în faţă să ne spună cum e cu criza medicală?
Comentarii prin facebook