Numit după alegerile locale preşedinte interimar al PMP Timiş şi candidat la Camera Deputaţilor, Mihail Neamţu nu şi-a atins obiectivul de-a ajunge parlamentar, după ce formaţiunea sa nu a reuşit să atingă pragul electoral. Printre cauzele dezastrului, Neamţu arată cu degetul spre impunerea pe liste a Elenei Băsescu, dar şi un blat cu Gabriela Firea.
Cu toate că a obţinut cu PMP în Timiş un scor onorabil, 5,59%, cu aproape două procente mai mult decât a obţinut partidul la alegerile locale (3,68% votul politic la Consiliul Judeţean), Mihail Neamţu va rămâne în afara parlamentului. Şi asta după ce PMP nu a reuşit să facă pragul electoral la nivel naţional. La câteva zile de la alegeri, el a făcut o analiză a cauzelor care au condus la acest eşec. Printre acestea el enumeră blatul cu Gabriela Firea, candiadtura lui Theodor Paleologu la prezidenţiale, dar şi impunerea pe liste a Elenei Băsescu. Prezentaăm integral textul lui Neamţu postat pe pagina sa de Facebook:
“Dragi colegi, dragi alegători,
Mai bine de un an și jumătate, am fost soldat disciplinat al Partidului Mișcarea Populară și, oriunde m-am dus, i-am ridicat scorul. În Timișoara m-am bătut, chiar de pe patul de spital, pentru fiecare vot. Hrănită din idealurile unionismului și ale creștin-democrației, PMP trebuia să fie o construcție diferită de PNL, atractivă pentru publicul patriotic, atlantist și pro-european.
Un partid care începuse frumos, înainte ca USR-Plus sau AUR să existe pe piață, merita să fie opțiunea naturală a oamenilor de dreapta din România. Cum s-a ajuns atât de jos?
Comentariul meu nu-i despre oameni, ci despre judecățile eronate care au îngropat partidul sub pragul electoral. Iată șapte erori strategice (sau păcate capitale) care au scufundat șansele PMP la ultimele alegeri:
1) Blatul cu Firea. În 2016, bucureștenii au avut încredere în noi și am avut reprezentanți în consiliul local. Ce au făcut aceștia? Au trădat și au votat constant cele mai nefericite proiecte ale administrației Firea, care au dus la falimentul Capitalei. Conducerea PMP s-a făcut că nu-i vede. Rezultatul? Bucureștenii nu s-au lăsat păcăliți și voturile pentru PMP s-au înjumătățit. Povestea s-a întâmplat și la Constanța și-n alte orașe mari din țară.
2) Eroarea Toader Paleologu. Candidatura din 2019 la funcția prezidențială a prilejuit un spectacol trist. În loc să relanseze proiectul conservator și să întinerească masa votanților PMP, Toader Paleologu (un intelectual rafinat, se înțelege) s-a manifestat rece, lipsit de vlagă și distant față de electoratul creștin. Candidatul a pescuit fără succes în bazinul votanților USR, criticând Mișcarea Populară care-i făcea, culmea, campanie pe stradă. Ulterior, dl. Paleologu s-a distanțat de PMP și-n contextul alegerilor locale.
3) Blatul cu PNL. În iarna lui 2019, când Premierul Orban ne-a momit cu niște funcții în structurile guvernamentale, ne-am năpustit precum niște copii hămesiți asupra prăjiturilor dintr-o cofetărie. USR a rezistat tentației, dar noi ne-am înhămat orbește la căruța PNL. Nimeni și niciodată nu și-a permis vreo disidență față de prostiile debitate, bunăoară, la Ministerul Educației. Am decontat, așadar, toate gafele guvernului liberal pentru câteva posturi prin Guvern sau prin companiile de stat.
4) Bula bruxelleză. Prinși în dezbaterile din Parlamentul european (unde n-au ezitat să-i taxeze pe amicii polonezi), liderii PMP s-au rupt de emoția străzii și de agenda societății românești. În locul acțiunii directe la firul ierbii, printre țăranii, părinții sau antreprenorii revoltați de pandemia Covid-19, s-a practicat politica de cabinet a enunțurilor televizate, căldicele, menite să nu deranjeze pe nimeni. Deși era evident că electoratul nostru de dreapta susține – așa cum se întâmplă și-n Statele Unite – redeschiderea economiei, a școlilor și a bisericilor, mesajele noastre erau rupte din alt film (300 de parlamentari, etc).
5) Analfabetism digital. Ne-am trezit bătuți pe Facebook (și la vot…) de un partid inventat acum 12 luni, asta pentru că onorabila conducere a PMP n-a înțeles ce înseamnă branding, reacție rapidă, autenticitatea reportajelor live și comunicarea cu efect viral sau creștere organică. Teme emoționale, de la unirea cu Basarabia sau tăierea pădurilor până la jurământul pe Biblie sau protejarea libertăților civile, au fost preluate de George Simion.
6) Incoerența doctrinară. În loc să fie în fruntea dezbaterii despre libertate, familie și credință, PMP a comunicat haotic și lipsit de inteligență. Mediocru. Căldicel. Unii cu Biden, alții cu Trump. După acțiunile de ridiculizare a Bisericii de către Stânga radicală, n-am avut determinarea să criticăm acțiunile jandarmilor care se năpusteau, la pelerinaje, asupra credincioșilor. Lipsa de imaginație ne-a făcut să nu găsim niciun profesionist din zona medicală, deși de 10 luni doar despre pandemie se discută.
7) Favoritism, nepotism și clientelism. Pe lângă o mână de candidați onorabili, cu scoruri foarte bune-n Republica Moldova, Maramureș, Bistrița sau Timiș, ne-am procopsit cu anonimi, nulități sau foști condamnați penal. Nuca de pe coliva de la căpătâiul partidului a fost candidatura unei doamne (și a unei mame) pe care o respect, dar care n-avea tracțiune electorală: Elena Băsescu. Oare le-am transmis alegătorilor un mesaj despre meritocrație? A fost gestul politic care a făcut diferența: la 6 decembrie, partidul a coborât sub pragul electoral.
Iertați-mi tonul dur, dar am tăcut destul. Acum este vremea să avem o discuție deschisă și să ne asumăm greșelile.”
Comentarii prin facebook