Nu trebuie să fii ministrul Sănătății să constați că în multe locuri încă nu se respect regulile de protecție împotriva virusului Sars-Cov-2 și că statul e cam martor pasiv la treaba asta. La fel, nu trebuie să te trezești specialist în pielea doctorului Musta de la „Victor Babeș” Timișoara să vezi că spitalul e plin, în condițiile în care mulți pacienți cu forme medii sunt tratați acasă cu ajutorul programului Oxigen al primăriei, iar asimptomaticii se tratează de limbrici, să nu-i mânce-n fund de socializare sau „bairamuri” tomitane. Cunoscutul medic timișorean spune că astăzi resimte o presiune pe spital cam ca în noiembrie anul trecut, când aveam peste zece mii de cazuri pe zi declarate la nivel național de celula de criză, doar că acum vine primăvara, iar atunci ne pregăteam de iarnă.
Cu toate acestea, statisticile ne arată zilnic cam 3.000 de imbolnăviri, de trei-patru ori mai puțin ca în noiembrie anul trecut. Abracadabra! Cum s-a făcut vraja asta? Nu suntem mai ordonați, mai regulamentari, mult mai igienizați și prudenți în fața virusului, cum o spun și oficialii, dar ne îmbolnăvim mai puțin? Dacă-i mai scoatem din calcul pe cei plătiți de oamenii lui Bill Gates să declare mincinos că s-au îmbolnăvit de Covid-19, vedete sau chiar oameni simpli – cum declarau cu frenezie mai mulți idioți de nădejde – vă imaginați că țara asta ar putea fi deja eliberată de pandemie?
Unde suntem, totuși? Tind să-l cred pe dr. Musta, să iau de bune măsurile draconice din Germania și Ungaria în întâmpinarea unui al treilea val. La noi e invers. Haideți să ne întoarcem în timp cu un an. Cum era în martie anul trecut? Da, era cu anchete epidemiologice. Sistemul nu mai face astăzi față la așa ceva, dar vă aminți cât de indignați eram unii dintre noi când aflam că sunt bolnavi care își ascund starea, ba chiar socializau fără reținere, transmițând virusul acasă sau prin spitale?
Se porneau chiar anchete penale peste cele epidemiologice față de contacții care fentau instituțiile statului. Acum, testarea a ajuns aproape un moft, căci cei mai mulți dintre cei cuprinși de febră bănuiesc ce au, stau acasă să sugă paracetamolul și doar cei cu oareșcare bun simț nu ies la cumpărături când au chef de-o lasagna. Vă mai amintiți cum Avocatul Poporului intervenea la CCR să nu internezi un bolnav dacă nu dorește și dumnealui? Acum statul acasă e o normalitate. Lipsa diagnosticului, la fel.
Testele sunt făcute mai mult în capitală și județele importante, bun, ar putea fi o explicație pentru numărul mic de infectați anunțați pe zi. Totuși, cineva va face o corelație dintre acele trei mii de îmbolnăviri pe zi cu reducerea la 50-70 morți în același interval de timp, față de ce cei 150-170 din noiembrie? Ar fi o logică și-un calcul matematic aici, dar cum rămâne cu spitalizările la ATI, aproape de 1.000 și acum, dar și în noiembrie trecut? Tehnic vorbind, acest bilanț ar putea fi explicat prin reducerea îmbolnăvirilor la bătrâni, făcând astfel ca mortalitatea să scadă în mod fericit. Așa să fie?
Nu putem fugi de răul care ne bate la ușă, iar măsurile de restricție, inclusiv reînchiderea școlilor, ar putea reveni ca o normalitate în perioada următoare. Dar știți cum ar zice românul: „în tot răul, și-un bine”. Căci relaxarea asta timpurie, senzația că Covid-19 a fost răpus definitiv mai degrabă de indiferența românilor, decât de vaccin, cu siguranță ar diminua apetitul românului pentru campania colonelului Gheorghiță, lăsând România cu procesul de imunizare neîncheiat, alternând stările de urgență cu băile de socializare după cum ne vor duce „valurile” ani de acum înainte.
Comentarii prin facebook