Când prim-vicepreședintele PSD Sorin Grindeanu spunea că partidul său va face mii de amendamente la proiectul de buget credeți că el era convins că procedează bine, în folosul poporului român? Dacă nu era sigur că asta face, credeți că știa că face mai degrabă rău, în lipsa unui bine? Când spunea că își pune „ogarii” din Timiș la înaintat amendamente calde și aburind de proaspete pentru județul nostru ce credeți că era în imaginația dumnealui? Că proiectul de buget va trece cu nu mai știu ce podeț dorit la Mănăștur, astfel ca PSD să fie aplaudat de primarul și oamenii de acolo? Că vor rupe munții cu proiecte regionale ce pe vremea lor nici nu s-au gândit să le gândească, darmite să le propună în buget când stăpânul Liviu nu îngăduia așa ceva?
Nimeni nu știe ce este exact în socoata dumnealui, dar sunt sigur că i se rupe în vârful „doctrinei” de efectul acestui demers politic în raport cu populația acestei țări prea îngăduitoare cu PSD. Când ne vom sătura de micile „cadouri” făcute din banii noștri de politicieni ca Sorin Grindeanu, 6% din PIB-ul unui buget propus de alții, atunci probabil vom conștientiza că mult mai importantă decât un ajutor social sau o indemnizație mărită la copil cu 10 lei este reconstrucția. Poate nu sunt ei, liberalii și useriștii, capabili să o facă, vom vedea. Dar esențial la un guvern și la un proiect de buget al acelui guvern este să își propună să reconstruiască, nu să întrețină milogeala, atâta cât le permite și lor piramida de partid.
De trei decenii guvernările ne-au obișnuit să trăim într-o casă înzestrată cu un minimal confort, dar aproape prăbușită sub neglijența locatarului. De trezeci de ani ne mulțumim să ne schimbăm canapeaua și televizorul, dar nu ne-am ambiționa nici în ruptul capului să o și dăm cu tencuială nouă, să o vopsim, să punem altă țiglă, să sădim iarbă și niște pomi care să ne arate calitatea de oameni gospodari. E suficient să avem de mâncare, să avem ce bea și să avem unde pune capul, iar pentru restul ne rugăm la bunul Dumnezeu să aibă grijă de ele.
Îmi povestea cineva care a mai prins să vadă cum au făcut țăranii din satele bănățene, observând că vecinul neamț are mai multe, iar casa e mai frumoasă și mai curată. Nu era mare secret. Ei, românii, se duceau la câmp la orele șapte-opt ale dimineții, dar au observat că neamțul pleacă la cinci jumate-șase. Unde mai pui că șvabul nu mânca toată șunca în prima lună de la tăierea porcului, ca-n alte zone mai social-democrate ale țării, într-un „cuvânt” – aplica și el un program de austeritate atât de afurisit astăzi de „soborul” PSD. Puterea exemplului transferată de la neamț la român nu va avea niciodată o valoare pentru această formațiune politică, poate nici pentru parlamentarul Sorin Grindeanu, cel care își agață partidul, strategia supraviețuirii PSD, de îndatorarea românului amărât către o clasă politică tot mai bogată.
Și eu aș depune niște amendamente la PSD. La fibra PSD. În departamentul cu bun simț, dacă au așa ceva în organigramă. Nu le pot depune, căci nu sunt membru, dar trebuie să fie și în partidul ăsta un om cu rânduiala altfel făcută acasă și în educație. Aș amenda obiceiul ăsta al PSD de a ține captivă țara asta, pentru că altfel nu știe să rămână la guvernare. Țara asta, atâta cât s-a dezvoltat, s-a dezvoltat cu forța și cu banii Uniunii Europene, cu neamțul ăla din Germania de nu-și mânca toată șunca deodată. Nu a dezvoltat-o PSD, deși ar fi avut tot timpul din lume să o facă. Tot vreo două mii de amendamente ar fi trebuit să fie depuse și față de conduita PSD, dar unul spune totul: puțină decență, domnilor!
* În fundul sufletului, Sorin Grindeanu e bănățean de munte din Caraș, dar ajungând la câmpie s-a făcut politician timișean, iar apoi s-a stins în apucături bucureștene. Pe vremea când era premier n-a depus cu „ogarii” din filială mii de „amendamente” la propriul buget și nici măcar alea 200 pentru județul care l-a trimis la București. În jumătate de an nu poți face mare lucru, dar tot mai speram ca atunci când era pe măgari mari să lase ceva zonei. Dacă nu un stadion mai mare, măcar unul mai mic. Dacă nu unul mai mic, atunci măcar o groapă cu nisip într-un parc, o băncuță pe care să scrie „Aici a stat și și-a tras sufletul Sorin Grindeanu. Că așa a vrut el, nu că l-a pus Liviu Dragnea”.
Comentarii prin facebook