O nouă lecție de la Babeș: Temperatura din camera copilului

Indiferent de anotimp, temperatura în camera de somn a copilului, fie că este bebeluș, fie că este mai mare, trebuie să fie de 20-24 grade Celsius. Este invers proporțională cu gradul umidității, explică un medic timișorean.

„Persoanele care se află într-o încăpere unde umezeala are un nivel mai ridicat, simt confort chiar și la temperaturi mai scăzute. Deci, cu cât această este mai mică, cu atât căldura din încăpere ar trebui să fie mai mare.

Temperatura ideală pentru copil în timpul nopții este cea cuprinsă între 17 și 20 grade Celsius, iar ziua între 22 și 24 grade Celsius.

În timpul verii, temperatura camerei copilului nu trebuie să fie niciodată mai mică de 16 grade Celsius, însă cel mai bine este să se mențină temperatura cam la 18-20 grade Celsius. Un termometru de cameră este indispensabil în camera copilului. El te ajută să păstrezi mereu aceeași căldură și te avertizează când această scade sau urcă mai mult decât este indicat”, a explicat asist. univ. dr. Andra Trușculescu de la Spitalul de Boli Infecțioase „Dr. Victor Babeș” din Timișoara.

În  timpul  somnului, în mod fiziologic organismul copilului întră în repaus, procesul se inițiază și prin reducerea temperaturii corpului cu câteva grade. Această reacție biologică este esențială pentru o noapte corespunzătoare de relaxare, dar nu poate avea loc dacă temperaturile exterioare sunt prea mari sau prea mici.

Medicul a mai spus că supraîncălzirea poate determina o mulțime de efecte secundare la copii sau bebeluși:  insomnii, agitație, deshidratare, febră. O temperatură ambientală prea scăzută favorizează infecțiile de tract respirator.

„Dacă temperatura celui mic este crescută, deci are febră, primul lucru care trebuie avut în vedere este răcorirea, pe cât este posibil, a încăperii în care acesta stă, alături de hidratare corespunzătoare și îmbrăcăminte lejeră.

Nivelul adecvat de umiditate este stabilit că fiind cuprins între 30 și 50%. În perioadele de infecții respiratorii este recomandată o umiditate mai crescută, între 40 și 60%, care este de altfel mai confortabilă.

Umiditatea foarte scăzută poate provoacă o senzație de disconfort, atât la nivelul nasului (cu senzația de usturime și iritare, chiar mici sângerări), dar și al gâtului (traduse prin episoade deranjante de tuse), cât și al ochilor. Copilului i se vor usca buzele și îi va fi mai sete decât în mod normal.

Pe de altă parte, o umiditate ridicată este responsabilă pentru curgerea nasului, duce la apariția mediului favorabil pentru dezvoltarea de fungi, înmulțirea acarienilor și răspândirea lor prin casă, care sunt cauze ale alergiilor”, mai explică asist. univ. dr. Andra Trușculescu.

Pentru a scădea umiditatea dintr-o cameră este suficient să fie deschisă căldura. Dacă deja este suficient de cald, atunci poate fi de ajutor un dezumidificator sau, pur și simplu, cristale care absorb umiditatea. Creșterea umidității nu este la fel de ușoară. Punerea unui vas cu apă în camera copilului nu este de ajutor întotdeauna. Uneori este suficientă aerisirea regulată pentru a aduce nivelul de umiditate în limitele normale; alteori, însă, acest lucru poate fi dificil de realizat. De pildă, iarna, când aerul este foarte uscat și afară, aerisirea vă ajută în această privință. Soluția este umidificatorul de aer (care poate fi cu aer cald, cu aer rece, ultrasonic sau cu ionizator).

„Aerul din locuință poate fi plin de substanțe poluante, provenite de la gazele de eșapament din traficul care se desfășoară în apropiere, de la vaporii pe care îi pot emană piesele noi de mobilier, covoare sau mochetă, de la o invazie de mucegai, de praf și acarieni, de la polenul plantelor din casă sau de afară etc.

Riscul de contaminare este mai ridicat pentru copii și bebeluși decât la adulți, deoarece au o expunere mai apropiată de depozitele de substanțe poluante de pe suprafețe de mobilă și îmbrăcăminte. Atunci când se târăsc pe jos și se joacă, au tendința să atingă și uneori să înghită acele particule periculoase, permițând chimicalelor nocive să pătrundă în corpul lor.

Prima și cea mai simplă metodă de a reduce încărcătura de particule și gaze nocive din încăpere este ventilarea prin aerisirea frecventă. Geamul trebuie deschis larg cel puțin zece minute de două ori pe zi, inclusiv în anotimpul rece. Rabatarea geamului doar în partea superioară nu este la fel de eficientă, iar aerisirea trebuie realizată constant, inclusiv pe timp de iarnă.

Aparatul de aer condiționat, dacă există, este un mod bun de a filtra aerul din cameră. Dacă temperatura este confortabilă, se poate seta pe modul de funcționare „Ventilație”, în așa fel încât să „miște” aerul din cameră și să îl treacă prin sistemul său de filtre.

Desigur, pentru ca această manevră să fie sigură și eficientă, filtrele și tubulatura trebuie curățate și schimbate periodic, iar utilizarea aparatului trebuie să se facă regulat. Neutilizarea lui crește  probabilitatea ca în interiorul său să crească tot felul de microorganisme.

Pasul următor e reprezentat de investiția într-un purificator de aer. Aceste aparate sunt prevăzute cu filtre HEPA și rețin eficient particulele și microorganismele din atmosferă, redând camerei un aer mai curat și mai plăcut de respirat”, a mai precizat asist. univ.dr. Andra Trușculescu de la Spitalul „Victor Babeș”.