În 8 noiembrie 1987, mai mulți timișoreni am plâns pentru fotbal. Alți au trecut prin așa ceva mult mai devreme, alții precis nu mai apucă plăcerea de a suferi pentru Poli. Era o stare de excitare nervoasă cumplită. E genul acela de sentiment provocat de multă nedreptate acumulată. Nu puteam protesta pentru crime mult mai odioase făcute de regimul comunist. Nu era momentul, ne era încă frică, dar dacă era să înceapă o revoluție altcândva decât în decembrie 1989, acela era momentul, cu doi ani mai devreme, pe 8 noiembrie, pe stadionul „1 Mai”, la meciul Poli – Dinamo, tot la Timișoara.
S-a terminat 2-1 pentru Poli, dar rezultatul n-a fost să fie decât un final fericit la un eveniment în care zeci de mii de timișoreni am simțit cum ne pierdem mințile pentru felul în care cineva se credea stăpân pe destinele noastre. Era vorba de Mircea Lucescu, despre care Ion V. Ionescu spunea că a amenințat cu retrogradarea lui Poli pentru acel act de „disidență” prin sport. Dinamo avea zece victorii la rând. Locul întâi în clasament. Se presupune că pentru acea înfrângere cu Poli a pierdut în acel an titlul, iar ai noștri au retrogradat.
Sunt convins că nu am retrogradat pentru acel meci, ca urmare a răzbunării lui Mircea Lucescu. Am pierdut apoi meciuri mult mai ușoare, iar salvarea era în mâinile noastre neputincioase de atâtea ori în istoria clubului alb-violet. Dar să vezi atunci cum Dănuț Lupu își scuipă în ureche adversarul direct, iar arbitru Macavei din Deva rupea meciul numai în favoarea lui Dinamo, a fost suficient să urâm tot ce ne înconjura și năștea din sistemul comunist.
O vreme am crezut că pe Mircea Lucescu ne-am răzbunat când Poli a eliminat Șahtior Donetk. Ura față de Dinamo a mai pălit de-alungul anilor, am ajuns la compromisuri rușinoase cu Dinamo în perioada Marian Iancu, când speram la titlu. Am bătut aspru Dinamo la Cluj în Cupă cu Gabi Balint antrenor, dar parcă n-a fost tot, mai așteptam ceva. Ca timișorean merită să savurezi acest moment, să tragi aer în piept și să strigi cât poți de tare: ”Aeeeee, aoooo/Să moară Dinamo!”.
Dinamo a retrogradat în liga a doua cu Dușan Uhrin pe bancă. Cehul n-a făcut-o pentru noi, sunt convins că a încercat să salveze echipa care l-a angajat, dar, spre bucuria multor timișoreni, n-a fost să fie. Dinamo nu mai este ce-a fost și sper că nici nu va mai fi vreodată. Sunt momente care trebuie trăite, trebuie subliniate în calendar să ne amintim de ele, fie că ele se petrec în politică, în muzică sau în sport. 29 mai 2022. Cât de mult a durat. Aproape 35 de ani. O viață. Dar Poli unde este?
Comentarii prin facebook