Îmi amintesc câtă efervescență avea lumea politică timișeană când, în alegerile locale, Alfred Simonis a descins ca un Elon Musk, cerând să i se facă loc pe buletinul de vot al alianței PSD-PNL pentru președinția Consiliului Județean Timiș. Fascinația era pentru cum a aranjat dumnealui apele ca președintele în funcție, Alin Nica, lider al PNL Timiș, să nu mai candideze pe listele filialei care-o conducea, noul „baron” pesedist ce se înfiripa pe Bega băgând în hipnoză toată suflarea liberală, ca și cum altă rânduială nu era de conceput. Așa ceva nu s-a mai pomenit, iar dacă Alfred Simonis a putut așa ceva, constatam niște puteri nemaipomenite la partidul ăsta, la omul ăsta despre care credeam că nu mai pleacă de la putere niciodată.
Ce puteai spune despre capacitatea omului politic Alfred Simonis de a obține ce vrea mușchiul lui, dacă a reușit să demonteze ca la shrot o filială liberală pentru niște mofturi? Dar ce vorbim noi aici? Apoi l-a sfidat pe primarul Fritz, luându-și consilier personal pe „fostul” Nicolae Robu, nu că ar fi avut nevoie, ci mai mult ca o aroganță. Prin toamnă, după locale, am fi pariat că dacă Alfred Simonis își propune să râvnească la muierea unui președinte de organizație de partid, țac-pac se rezolvă cu ordin de la centru. Cine putea să i se împotrivească? Iar noi ne întrebam dacă atâta putere nu e cumva prea multă, chiar dacă cu ea urma să ne facă stadion, spitale și săli de sport în formă și cu aromă de savarină.
Dar au venit alegerile prezidențiale, cele parlamentare și am observat că răul poate lua multe alte forme decât cel al lui Alfred Simonis. Că Alfred Simonis e mic copil pe lângă ce poate să facă valul ridicat de oameni care se cred „suveraniști” și „patrioți” cum nu s-a mai pomenit… Ca și cum, dacă s-ar fi pomenit, aceste calități ar fi fost suficiente să ne asigure o viață mai bună, o guvernare corectă și solidă. Alfred Simonis n-a mai putut câștiga Timișul pentru a da cu pumnul în masă la București. Ce să vezi: „măi, Marcele” Ciolacu a terminat pe locul patru turul întâi al prezidențialelor, urât de tot.
Dacă prin vară, după ce a desființat PNL Timiș și l-a năucit pe Alin Nica de n-a mai știut omul ce partid urmează, ce doctrină i se potrivește, de la liberalism la progresism și până la „suveranismul” AUR (în tatonare), am fi spus că Alfred Simonis îl face pe Marcel Ciolacu om de locul patru în Timiș sigur eram suspectați că am băut prea mult carbid. Bineînțeles, vom accepta că voturile date a proasta lui Simion de PSD ar fi fost suficiente pentru locul trei lui Ciolacu, dar locul trei? Pe bune? „Superman” atâta a putut să zboare?
Nu numai că „Superman” n-a mai zburat, dar i-a picat și iegării lucioși până la șosete, iar nouă ne-a venit mintea la loc, gândind cât de ușor se topește piedestalul unui mare făcător de „de toate” chiar înainte să apuce să facă ce le-a promis timișenilor. În mod normal, după cum știam noi că merg treburile, am zâmbi semeț și am zice că nu este nicio problemă cu alegerile în care ne temem de unul ciudat ca Călin Georgescu. Păi un partid ca PSD, care are peste 1.600 de primari, iar PNL, peste 1.100, jar mănâncă alegătorii acolo unde ies 2.700 primari să scoată lumea la vot. Nu?
Nu mai merge așa? Vine gloata cu TikTok-ul? Asta este vestea bună sau vestea proastă? Vă gândeați vreodată că ni se strepezesc dinții constatând că PSD și PNL, cu peste 2.700 primari, peste 95% din total, nu sunt în stare să mai scoată un asistat social la vot, o grămadă de rude ale angajaților din primării să voteze cu cine trebuie, ălora de le făceau străzi asfaltate cadou, rugile și sărbătorile satului cu Cornel Brici și Fuego? Ce-au ajuns și primarii PSD în ziua de azi. Dar ce-a ajuns Alfred Simonis? Stimați alegători, nu deveniți depresivi, voiam doar să-l ambiționez pe președintele filialei Timiș a PSD.
Comentarii prin facebook