Marea dilemă a perioadei imediat următoare turului II al alegerilor prezidenţiale a fost dacă PSD intră la guvernare. Imediat după ce a fost ales preşedinte interimar, Sorin Grindeanu, cel care a făcut schimb de locuri cu un alt pasager Nordis, a lăsat de înţeles foarte clar că PSD nu vrea la guvernare. (Apropo de rocada de la vârf, cam asta e ce-a învăţat PSD din tot acest şir de alegeri, început pe 24 noiembrie, finalizat pe 18 mai, Nordis fiind unul dintre cele mai sensibile puncte ale partidului.) Ulterior, poziţiile din partid s-au mai atenuat, vorbindu-se tot mai mult de participarea la guvernare. Întâmplător sau nu, această răsucire a PSD s-a întâmplat după ce Nicuşor Dan a vorbit tot mai apăsat despre justiţie. Dar e adevărat şi faptul că PSD nu mai e acea formaţiune omogenă care respectă “codul de onoare”, existând tot felul de poziţii.
Aşa cum s-a întâmplat şi la alegerile prezidenţiale. Nu e nici pe departe un secret, între cele două tururi de scrutin, mulţi lideri PSD au jucat la două capete. Mai mult, mulţi l-au susţinut pe George Simion, iar aici au existat două raţiuni. Una cinică, machiavelică, potrivit căreia ar trebui lăsaţi extremiştii să-şi rupă capul la guvernare, pentru ca apoi “să venim noi ca să salvăm ţara”. Aici exista însă o problemă mare, pe care unii PSD-işti au sesizat-o. Respectiv, odată ajunsă ţara pe mâna oamenilor Moscovei, vor mai fi vreodată alegeri libere? Alţi lideri PSD-işti sunt pur şi simplu AUR-işti de felul lor şi nu ar fi zis NU unei guvernări alături de extremişti. Ba chiar li se părea o guvernare mai facilă alături de nişte novici pe care i-ar fi învârtit pe degete.
Inclusiv Sorin Grindeanu a spus-o clar, între cele două tururi de scrutin, că nu-l poate vota pe Nicuşor Dan. E drept, n-a spus nici că îl votează pe George Simion. Iar cel pe care l-a înlocuit, Ciolacu, afirma clar şi răspicat, e drept, înaintea primului tur, folosind un narativ AUR-ist, antieuropean, că nu-l votează pe Dan de frică să… nu fie obligat să poarte fustă. Atât a putut şi el, n-ai ce să-i ceri mai mult. Dacă a fost glumă, n-a fost reuşită nici pentru o autobază. Problema este că acest individ a condus ţara până de curând.
Mai trebuie spus că marele val anti-sistem ridicat în tot acest şir de alegeri a fost în special împotriva PSD. Un PSD care pentru prima dată n-a avut om în turul II al alegerilor prezidenţiale, iar ulterior n-a avut nici măcar candidat. Cota PSD-PNL la acest moment este undeva, la votul dat pentru Crin Antonescu, pe la 20%. Şi deşi liderii PSD au tot spus că au înţeles ce vor românii, e clar că nu au înţeles nimic, începând cu faptul că au ales în fruntea partidului un adversar declarat al noului preşedinte.
Evident că în această perioadă grea România are nevoie de un guvern majoritar, unul care să asigure predictibiliate, stabilitate şi încredere în exterior. Asta ar însemna implicit dobânzi mai mici la împrumuturi. În schimb, nu asigură reformele de care România are mare nevoie, fiindcă niciodată un guvern cu PSD, oricât s-ar amăgi unii, nu va face reforme. PSD doar poate profita de reformele făcute de alţii.
Pe de altă parte, este clar că, potrivit matematicii parlamentare, PSD face toate jocurile. Poate intra la guvernare sau poate să stea în opoziţie sprjinind însă formarea unui nou guvern. (Un guvern care să adăpostească sinecuriştii PSD din toate straturile.) Problema este că dacă altădată le-a ieşit jocul cu opoziţia, oare o să le mai meargă? Fiindcă acum PSD-iştii au fost invitaţi să pună umărul la a îndrepta ce au stricat tot ei. PSD se comportă ca unii care mănâncă şi beau pe săturate, ca apoi să vină alţii să achite nota de plată. Laşitatea într-o perioadă extrem de grea, creată tot de PSD, nu are cum să mai fie aplaudată de electorat. Chiar dacă o îmbraci în cuvinte frumoase.
Iar PSD pune în continuare tot felul de condiţii, având nazurile unei fete din bordel, care vrea certificat de virginitate. Fiindcă una din “liniile roşii” puse de Grindeanu este să nu se discute sub nicio formă de moştenirea grea lăsată de partid, ba chiar trebuie lăudate “realizările” din trecut. Ba ce să vezi, PSD cică discută doar despre principii. Iar din interiorul partidului tot parvin ştiri privind aceste “principii”: şef SRI, Ministerul Justiţiei, Ministerul Transporturilor, cât se poate funcţia de premier etc. Adică protecţie în faţa legii şi mulţi bani. De fapt, cam astea sunt “principiile” PSD de 35 de ani. Şi cât timp a fost nereformat, şi după ce l-au reformat alde Ciolacu, Grindeanu şi… Laura Vicol.
Comentarii prin facebook