Orice om cu scaun la cap cred că ar accepta un program de sacrificiu pentru redresarea economiei unei țări în anumite condiții. Să i se spună clar ce urmează să pățească, să știe cam pe ce durată se desfășoară această strângere de curea, să împartă corect și echitabil acest efort și, dacă se mai poate, vinovații să plătească, fie că în penal per capita, fie ca partide, în alegeri.
Cine nu acceptă așa ceva, indiferent că înjură în barbă sau nu pentru ce urmează să trăiască, nu este sănătos la cap. Cine crede că poate consuma mai mult decât încasează vine din altă lume, iar pentru aceștia, deși cam târziu, nu poți lămuri situația decât prin mai multă educație.
Cam niciuna dintre condițiile de mai sus nu sunt pe cale să se îndeplinească. Ni se spune cam care sunt măsurile, dar întotdeauna te mai poți aștepta mâine să fie mai rău. Adică nu știm totul de la început, ca o siguranță că lucrurile nu se fac pe genunchi și la capriciul unui partid sau altul. Se va guverna cu sondajele de opinie pe masă. Dacă PSD se simte vulnerabil pentru deficitul lăsat de Marcel Ciolacu, sigur se va încerca un pachet de măsuri cu surdina pusă. Dar așa ceva nu mai merge din zeci de motive, iar tergiversarea nu va face decât să lungească durerosul proces.
Nu știm perioada pentru care ar trebui să strângem din dinți, iar asta nu e deloc corect. Nici ei nu o știu. Și nu o știu poate nici din considerente tehnice, cum nu o știu nici din punct de vedere politic. Căci dacă populismul iarăși dă la dospit, rațiuni electorale vor face să se umfle tărâța-n unele partide speriate de ce va fi la alegerile din 2028. Și ce va fi bănuim cu toții. Iar dacă tot va fi o nouă epocă de AUR, măcar să le dăm bezmeticilor o țară echilibrată, nu una ruptă de datorii și lipsă a reformelor.
Tot vorbim de reforme. E la fel cum am vorbi de vinovați și despre o plata electorală pusă în spatele acestora, pentru fiecare după contribuție. Nu se va face reformă mai mult decât pe ici pe colo, iar de plătit vor plăti „la paușal” toate pertidele proeuropene, în favoarea celor populiste și sceptice în fața Uniunii. Distibuirea efortului în toate masele sociale și profesionale este o utopie. Se va lua în continuare mai mult de la cei care produceau și până acum, producând taxe și impozite, și vor fi scutiți cei care nu plăteau nici până acum.
E demoralizant să ți se ceară să contribui la punerea pe picioare a unei țări, dar să nu ai nicio promisiune sau garanție că pe viitor va fi altfel. E dureros să te aștepți ca peste 15 ani să mai trecem o dată prin așa ceva, și peste 30, la fel, și tot așa, căci nu putem colecta de la mai mulți, dacă nu de la toți, că nu putem distribui corect și așa mai departe. Se vor anunța mari mișcări sindicale. Poate că unele vor fi o supapă necesară, poate că altele vor specula politic prin liderii sindicali. Este cinic să manipulezi mase de oameni care nu sunt de acord să sufere, fie că au participat sau nu la acest colaps.
E dezarmant să vezi că un funcționar public vrea să nu se schimbe nimic, ca și cum n-a priceput nimic sau se face că nu pricepe nimic. Pompierul stinge întâi focul de pe casă, iar apoi sunt căutați piromanii, nu invers. L-aș ruga pe premierul Bolojan să respecte legea, chiar și legea dialogului social, în care scrie că „pe durata grevei, contractul individual de muncă sau raportul de serviciu se suspendă din inițiativa salariatului/funcționarului public. Pe perioada suspendării, nu se acordă salariu și nici alte drepturi care decurg din calitatea de salariat/funționar public”.
Comentarii prin facebook