La finalul acestei săptămâni, Sorin Grindeanu va fi ales preşedintele PSD, cel mai mare şi puternic partid post-revoluţionar, având şi cea mai lungă perioadă în care a fost la guvernare sau a susţinut guvernul, aproximativ 27 de ani dintr-un total de 35. Este primul timişorean care va ocupa această poziţie şi, foarte interesant, steaua (sau stelele?) lui norocoasă care i-a călăuzit cariera politică de trei decenii a făcut ca, şi de această dată, să nu aibă contracandidat. Aşa cum i s-a întâmplat la toate alegerile câştigate, interne sau de altă natură. Sigur, e o calitate şi asta, să nu ajungi cumva pe locul II, concurând de unul singur.
Printre rictusurile deja obişnuite şi contorsionări ale trupului, ducându-te cu gândul la un păpuşar invizibl şi mai puţin îndemânatic care trage sforile unei marionette dezarticulate, Grindeanu a făcut, în ultima perioadă cel puţin două gafe imense şi greu explicabile.
Prima fost încercarea de-a bloca reforma pensiilor speciale ale magistraţilor. O reformă morală pe care o vrea întrega ţară, cu excepţia nesimţiţilor din justiţie. El chiar s-a dus să negocieze cu “teroriştii”, respectiv două dintre cele mai sulfuroase personaje din sistem, şefa CSM, Elena Costache, şi mult mai celebra ocrotitoare a infractorilor, şefa ÎCCJ, Lia Savonea. Sigur, PSD este un partid care apără toate privilegiile din ţara asta, dar de data asta a făcut-o prea pe faţă.
A doua gafă uriaşă a fost ieşirea total absurdă şi violentă împotriva noului vicepremier, Oana Gheorghiu, o persoană onestă şi simpatizată. Motivul a fost o postare pe pagina personală de Facebook din urmă cu opt luni. O reacţie perfect pertinentă privind ambuscada în care “doi golani” de la Casa Albă l-au atras pe preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelensky. De altfel, postarea de pe pagina de Facebook a lui Grindeanu privind-i pe Oana Gheorghiu i-a atras acestuia un festival de comentarii negative. Cel puţin 90% dintre cei care au reacţionat i-au umplut lui Grindeanu frigiderul cu carne, printre cele mai binevoitoare reacţii fiind de: “Este că aveți alergie la oameni cinstiți?”.
Şi ar mai fi şi o a treia ieşire ciudată, dar care demonstrează mai degrabă o ipocrizie care sfidează Everestul. Mă refer la chemarea, cot la cot cu AUR, a premierului Ilie Bolojan în parlament pentru a da explicaţii pentru retragerea unor trupe americane din România. Ori această decizie a fost luată de idolul său, Donald Trump, încă din primăvară. Aşa că dacă dorea explicaţii pe bune, a greşit adrisantul, trebuia să-l cheme pe „golanul” de la Casa Albă în parlament.
În urma acestor gafe, unii analişti au vorbit de o total inexplicabilă atitudine care aduce a suicid politic şi totodată poate ridica un nou val anti-PSD. S-a speculat inclusiv faptul că, fiind înaintea alegerilor pentru Primăria Capitalei, Grindeanu a ridicat valul pentru ca Daniel Băluţă să nu câştige scrutinul, caz în care ar avea un adversar puternic în interiorul partidului.
Dar dacă Grindeanu vrea să facă altceva? Cine ştie, poate vrea o reconciliere cu zecile de mii de timişoreni, pe care i-a scos stradă în iarna anului 2017 împotriva Ordonanţei 13. Apropo de grija lui faţă de Statele Unite, atunci Departamentul de Stat american a avertizat dur Guvernul Grindeanu pentru derapajul antidemocratic făcut în favoarea infractorilor. Altfel, nu e cine ştie ce secret că există o filiaţie directă între PCR şi PSD, prin FSN, FDSN şi PDSR. Ori unul din idealurile revoluţiei de la Timişoara a fost “fără comunişti” în fruntea ţării.
Pe cale de consecinţă, dacă Grindeanu vrea să se pună bine cu timişorenii şi să ducă la capăt idealurile Revoluţiei de la Timişoara poate face ceva. Respectiv să facă din PSD un partid de mic litraj, o balama scârţâind între partidele pro-europene şi extremiştii aşa-zişi suveranişti. Sau nici măcar atât. Fiindcă pe acest drum a pornit Grindeanu ca lider al partidului.
După ultimul război mondial umbla o anecdotă, potrivit căreia, imediat după încetarea conflagraţiei, la Winston Churchill în birou apare un individ mărunţel, în uniformă de nazist, cu o mustăcioară caraghioasă sub nas. Îşi dă jos mustăcioara, se dezbracă de haină şi se prezintă. “Domnule premier, sunt căpitanul Smith, vă raportez: misiunea a fost îndeplinită, Germania e distrusă!”. Înlocuiţi-l în această poveste pe Smith cu Grindeanu şi Germania cu PSD. Mai complicat este cine ar fi în rolul lui Churchill, dar poate fi un exerciţiu de imaginaţie pentru fiecare.
Nu ar merita Grindeanu în acest caz nu unul, ci chiar mai multe titluri de Cetăţean de onoare al Timişoarei? Hai că se poate!
P.S. Rândurile de mai sus se pot citi şi în cheia unui pamflet. Sau poate nu, fiindcă e discutabilă intenţia în acest caz…
Comentarii prin facebook