Nenorocirea cu cei șapte copii morți la maternitatea din Iași ca urmare a infecției nosocomiale a ținut atenția demnitarilor și consumatorilor de știri până ce a explodat blocul din Rahova, despre care începem să uităm, cum am uitat și de tragedia de la Colectiv, dar și de alte nenorociri: „tragedia Dragnea”, tragedia corupției din România, tragedia populismului sau tragedia inconștienței guvernanților în anii electorali. Uităm și repetăm, dar ne agățăm speranțele de spusele unui ministru de la care așteptăm, parcă, mai multă responsabilitate decât de la alți oficiali români.
E vorba de ministrul timișorean Alexandru Rogobete, cel care a anunțat că lucrurile trebuie să se schimbe printr-o „legislație clară, simplificată și ușor de aplicat, prin protocoale transparente și prin instruirea continuă a personalului medical. Nu prin blamarea medicilor, ci prin găsirea unor soluții reale care să protejeze pacienții”. Una dintre soluții ar fi adoptarea unui ordin de ministru care să cuprindă, printre altele, „norme de supraveghere și control al infecțiilor în spitalele publice și private cu paturi”, dar și „metodologii specifice de monitorizare a acestor situații și de protecție a personalului și pacienților”.
Totul într-o manieră debirocratizată, simplă și eficientă, pentru ca aceste reguli să fie aplicate nu pe hârtie, ci în realitate, zi de zi, a mai spus ministrul. A trecut ceva vreme de la scandalul de la Iași și am avut ocazia să observ niște chestiuni de rutină la maternitatea municipală timișoreană, mutată într-o „clădire modernă”, cu de toate, ni se spunea la inaugurarea desfășurată cu tot fastul și demnitarii Timișoarei de față. Am observat lucruri ce pot fi văzute de oricine, cu ochiul liber, de dinafara spitalului. Simplu de observat, căci nu se mai ascunde nimeni să le facă cu o lejeritate dezarmantă. Categoric, nu tot personalul poate fi înafara protocolului, dar pentru o infecție severă nu numărul contează.
De dimineață, la schimbarea de tură poți vedea nu puține cadre medicale care pleacă spre casă sau vin dintr-acolo îmbrăcate în echipamentul medical, de diferite culori, și cu teniși sau saboți în picioare. Aș zice că o doamnă cadru medical care ar putea fi șefă, căci i se reține un prețios loc de parcare, coboară din mașină în pantalon și combinezon verzi, pantofi sport albi, călcând pe carosabil, pe pavele din parcare, apoi pe trotuar, nu știm, poate pe praf, flegme, urme de la animalele de companie ale pietonilor, pentru a intra mai apoi în clinică. Exemplu dat este cu o prezumtivă șefă, dar poți surprinde o paletă mai largă de personal făcând la fel. Firește, nu toți angajații.
În timpul programului, la fel. Posibil medici după culoarea echipamentului pleacă în saboți până la mașină, pleacă și revin peste trei sferturi de oră în același echipament, coborâți din autoturism. Nu mai vorbesc de cei ieșiți la o țigară, asta chiar trebuie să o înțelegem, nu? Dar să nu-i menajăm pe aparținătorii pacienților. Și ei au acces în clinic seara (așa ar fi după cum o arată programul). Când e mai pe vigilență, la intrare pot primi o pungă de pus pe cap, două de pus peste pantofi și un halat din hârtie albastră. O superbitate. Nu-i obligă nimeni să-și lege halatul pe corp și astfel ai șansa să vezi un „Mărgelatu” fugind cu „pelerina” în vânt până la mașina din parcare, să ia ceva. Firește, respectivul se întoarce și intră la fel echipat în clinică, cu aceleași pungi albastre pe pantofi.
Nu spun toate acestea pentru că aș cunoaște protocoalele. Ei le știu mai bine. Mi se pare însă de bun simț să fie altfel, dar să fie și respectate, vorba ministrului Rogobete. E demoralizant să vezi că în țara asta aproape totul merge pe reguli scrise degeaba. Ele există, protocoalele sunt listate și îndosariate, conducerile le au acolo pentru când vine controlul, în cel mai bun caz paznicii de la poartă te pun să-ți iei halatul, cipicii de unii folosință, dar dincolo de asta nu mai contează nimic. Este acoperire în temeiul legii? Este. Atunci este bine în țara asta! Rămânem cu promisiunea ministrului: „Pacienții din România merită spitale sigure, tratamente corecte și transparență totală. Nu mai ascundem problemele – le rezolvăm pentru oameni! Este un angajament ferm!”.
Poate că pentru conducerea maternității acele cadre medicale din poveste intră în saboți de cauciuc și combinezoane medicale venite așa de acasă, dar apoi merg în vestiar și își iau altele curate. Posibil. Oricum nu e în regulă. Nu e în regulă dacă riscăm să aducem infecții în spitale umblând în spital cu echipamentul cu care mergi și afara lui, asta e una. Și dacă s-ar schimba la vestiar cu alte echipamente curate, sterile, tot nu e în regulă. Pentru a nu lăsa loc de interpetări, protocoalele ar trebui să interzică venirea de acasă în haine medicale, chiar dacă le-ar schimba cu altele la locul de muncă.
Și știți ce ar trebui anume să ne mai frământe? Nu de noi, noi putem plăti și chiar vom mai plăti prețuri gen „Colectiv”, „Sf Maria”, „Rahova”, dar e păcat că vin demnitari, aleșii noștri, spuma societății, crème a la crème, cu doamnele să le interneze în această „modernă” maternitate. Viceprimarul Ruben Lațcău a fost primul. A trezit o vie emoție, nesolicitată, e adevărat, în colectivul spitalicesc, căci „a venit șefu”. Ei bine, poate nu strică să știe și alți politicieni când vor să consume serviciile unei maternități publice ce pericole îi așteaptă. Conform site-ului Europa Liberă, în ultimii cinci ani au murit aproape 650 de persoane, dar cazurile de infecții intraspitalicești sunt subdeclarate în România.
Comentarii prin facebook