Motto: Dan Voiculescu: “Degeaba avem puterea, dacă nu controlăm justiţia”
În 2009, DNA – instituţie care mai funcţiona la acea oră – destructura o reţea de traficanţi de sentinţe judecătoreşti, reţea condusă de Cătălin Voicu, senator PSD la acea vreme. În paranteză fie spus, gaşca din PSD condusă de Viorel Hrebenciuc şi Marean Vanghelie a vrut să-l pună pe Voicu ministru de Interne în Guvernul de scurtă durată PDL-PSD, dar s-a împotrivit premierul Emil Boc. În dosarul DNA de la acea vreme apăreau şi Lia Savonea şi soţul din dotare, cei doi nefiind însă trimişi în judecată. Pe scurt, „metoda Voicu” în raport cu judecătorii era una primitivă, o combinație de şpăgi, relaţii personale și presiuni de culise. În 2013, în acest dosar Voicu era condamnat defintiv la 7 ani de puşcărie.
Ani mai târziu, o reţea asemănătoare, una mult mai amplă, cu metode mult mai sofisticate a fost creată în jurul Liei Savonea. O reţea care îşi avea originea tot în cea a lui Voicu. Pentru ca aceasta să preia controlul a fost nevoie însă de un adevărat asalt împotriva Justiţiei, început în 2017. Din punct de vedere politic această năvală, amintind de hoardele mongole, era condusă de PSD, în spatele căruia se vedea şi rânjetul bătrânului turnător Dan Voiculescu. De la care ne-a rămas celebra frază “Degeaba avem puterea, dacă nu controlăm justiţia”.
În ultimii ani, mulţi simţeam că există această reţea, că lucrurile sunt tot mai putrede în justiţie, mulţi vedeam cum mari infractori sunt eliberaţi prin prescriere, după ce în primele instanţe aveau condamnări şi de peste 10 ani de închisoare. Şi aici vine meritul excepţionalului şi tulburătorului documentar Recorder, „Justiţie capturată”: explică exact cum s-au întâmplat toate acestea. Construit cu multă migală, cu un limbaj pe înţelesul tuturor, curăţat de slang-ul specific juriştilor, documentarul te ţine două ore captiv în faţa televizorului, mai mult decît un super film de acţiune. Indiscutabil avem de-a face cu unul dintre cele mai tari demersuri juridice din ultimii 35 de ani.
Bazat pe multiple mărturii din interiorul sistemului, documentarul demonstrează, în detaliu, cum s-a ajuns la fenomenul din ultimii ani, în care dosarele de mare corupție sunt îngropate în mod sistematic. La cazul lui Marian Vanghelie, prietenul lui Voicu, la rândul lui prietenul lui Savonea, sentimentele se amestecă. Furie, neputinţă, lehamite. Condamnat în primă instanță la 11 ani și 8 luni de închisoare cu executare pentru 9 infracțiuni de luare de mită în valoare de 30 de milioane de euro. Vanghelie a scăpat fără nicio zi de pușcărie.
Cum? Dosarul său a fost tergiversat la Curtea de Apel București prin schimbarea intenţionată a completului de judecată de cinci ori, de fiecare dată fiind luat de la capăt. În dosarul Vanghelie erau şi probe video şi persoane care au făcut acord de recunoaştere şi cu toate asta nimic. Vanghelie nu doar că n-a făcut o zi de puşcărie, dar a rămas cu toţi bani furaţi. Mă rog, l-o fi costat şi pe el ceva ca să schimbi cinci completuri de judecată
Doar în dosarele prescrise după condamnări în primele instanţe, statul a pierdut 5 miliarde de euro. Fenomenul corupţiei din România este cuantificat, potrivit unui studiu european, la 38 miliarde de euro pe an. Şi asta în condiţiile în care în România nu mai avem corupţie, dacă ne uităm la activitatea DNA sub Marius Voineag. Iar cei care trebuie să-i închidă pe infractori sunt mai corupţi decât aceştia.
Evident că, pentru a se ajunge aici, era nevoie de girul politic. De o înţelegere quid pro quo între proteguitoarea infractorilor Lia Savonea, şefa grupului infracţional din justiţie, şi PSD în special, dar şi o bună parte din PNL. Politicul apără privilegiile magistraţilor, iar în schimb mafia din justiţie albeşte dosarele mafiei din politică. Un fel de cartel faţă de care Cartelul de la Medellin pare nişte copii jucându-se.
Acelaşi grup infracţional condus de Savonea se opune cel mai vehement reducerii privilegiilor celor din sistem. Şi nu, aici nu e o chestiune personală, membrii acestei găşti fiind plin de bani. Dar astfel încearcă să câştige bunăvoinţa şi altora din sistem. O fi o coincidenţă faptul că, miercuri, doar cei patru judecători CCR numiţi de PSD au cerute amânarea soluţionării pensiilor speciale pentru magistraţi? Repet, din nouă judecători, patru sunt puşi de PSD. Şi toţi patru şi doar ei au cerut amânarea. Mai poate spune cineva că nu există o legătură directă între cele două mafii?
Justiţia trebuie să fe independentă, fiind una dintre cele trei puteri ale statului. Ok, e adevărat. Dar dacă un grup infracţional organizat pune mâna pe Justiţie, ceea ce s-a şi întâmplat în România, ce facem? Stăm resemnaţi? Precum ciobanul din Mioriţa? Cine mai poate fuge din România, e clar. Dar, noi, ceilalţi? Aşteptăm să se pensioneze Lia Savonea? Nu-i o soluţie, ea va conduce şi ca pensionară Mafia din justiţie împreună cu Mafia din politică, continuând să ţină România un stat capturat de infractori.
Comentarii prin facebook