“Dacă nu vă place această coaliţie, atunci, domnule prim-ministru, căutaţi-vă altă coaliţie împreună cu cei de la USR” , a glăsuit, ieri, în parlament traseistul politic Daniel Zamfir, lider al Grupului PSD din Senat. Este doar unul din tot mai multele atacuri pe care le lansează PSD în ultima perioadă la adresa premierului Ilie Bolojan. Şi asta deşi, de mai bine de o lună, nu a existat nicio decizie guvernamentală, de care să se lege PSD. Ba din contra, premierul Ilie Bolojan a anunţat că perioada măsurilor de austeritate a trecut şi începe relansarea economică.
Sigur, în privinţa declaraţiei ameninţătoare a acestui personaj slinos numit Zamfir, lucruruile stau oarecum invers. Dacă unui partid aflat într-o coaliţie nu-i place ce se întâmplă de la guvernare, pleacă el, nu premierul.
Tot luni, unul din prostănacii de serviciu ai PSD-ului, Mihai Fifor, l-a atacat pe Bolojan pe motiv că ar face presiuni la CCR pe subiectul pensiilor speciale ale magistraţilor. Daaă nu a fost un atac de dragul atacului, „prostănacul” n-a făcut altceva decât să reconfirme faptul că PSD stă în spatele judecătorilor CCR care blochează la infinit o decizie în speţa menţionată. Numai că Partidul Nordis n-are curajul să-şi asume şi să spună: „Bă, românilor, noi susţinem pensiile speciale ale magistraţilor, că şi magistraţii ne susţin cu dosarele prescrise”.
Şi totuşi ce vrea PSD, din acest joc dublu, de-a fi simultan şi la guvernare şi în opoziţie? În primul rând, PSD nu vrea alegeri anticipate. Asta e clar, iar preşedintele Sorin Grindeanu a şi spus-o. Ar obţine în mod cert cel mai umilitor scor din istorie, mai penibil decât cel obţinut de Marcel Ciolacu la alegerile prezidenţiale. Ulterior unor astfel de alegeri câştigate de AUR, ar ajunge mâna a doua în guvern. Plus o droaie de primari rurali, principala baza electorală a partidului, s-ar duce la AUR după propriul electorat. Da, PSD are acest discurs populist împotriva guvernului din care face parte şi ca o încercare disperată de a-şi menţine electoratul care cochetează tot mai mult cu acelaşi partid extremist.
Asaltul PSD împotriva lui Bolojan va continua şi se va folosi şi de cozile de topor tot mai numeroase din PNL, al căror lider este Hubert Thuma. Cel care, potrivit propriului CV, a terminat o post-universitară înainte de facultate. Un pas totuşi înaintea PSD-iştilor care făceau liceul după facultate. Îar în acest asalt sunt puse la bătaie resurse tot mai importante. Evident că PSD-ului i-ar conveni plecarea lui Bolojan şi scoaterea USR de la guvernarea şi o coaliţie cu un PNL obedient. Aşa cum s-a mai întâmplat. Un executiv cu care să se întoarcă la o guvernare în folosul găştilor de partid, pe care Bolojan, USR şi o parte din PNL au blocat-o.
Aici ar fi două probleme. S-ar putea forma o majoritate parlamentară pentru susţinerea unui astfel de guvern? Fiindcă nu toţi PNL-iştii vor urma turma… lui Thuma. Apoi, trebuie să-şi dea acordul şi preşedintele Nicuşor Dan. Cam greu, având în vedere că ar trebui să valideze exact găştile care au stat în spatele lui Crin Antonescu şi să întoarcă spatele celor care l-au ajutat să fie preşedinte. Sigur, din punct de vedere politic, PSD s-ar mulţumi şi cu trecerea în irelevanţă a PNL, în cazul în care acest parid ar fi preşluta de Thuma, Bode, Rareş Bogdan etc.
În fine, asaltul PSD ar mai putea avea un scop ascuns. Şi anume, presiunea mare pusă pe Bolojan să-l fac pe acesta să renunţe la reforma în administraţie şi în companii, pe care PSD a tot blocat-o până acum. Cu alte cuvinte, PSD îşi apără astfel privilegiile, sinecurile, coafezele sau maseuzele cu care au umplut administraţia şi companiile de stat. De altfel, acest răspun cred este şi cel mai realist la întrebarea „Ce vrea PSD?”.
Comentarii prin facebook