Niciun copil din județul Timiș nu a luat media 10 la Evaluarea Națională. Niciunul, din peste cinci mii. Unul din cinci nu a luat nici măcar media 5. Clujul e la 90 la sută medii de trecere, Bucureștiul la 92, Timișul la 79 — fix media țării. Oraș universitar, fostă Capitală Europeană a Culturii, rivalitate istorică cu Clujul. La rezultate, rivalitatea s-a încheiat: am cedat terenul fără luptă.
Un 10 curat există totuși în județ. Îl are Inspectoratul Școlar, la o singură disciplină: supraviețuirea.
Cifrele au o instituție și o istorie. O spun cu date. Datele n-au nevoie de adjective.
Noiembrie 2012. Ministerul creează, special, un al treilea post de inspector general adjunct la Timiș. De regulă se caută om pentru post. Aici s-a croit postul pe om, ca o haină la comandă.
Iunie 2014. Noul adjunct, Aura Danielescu, devine inspector general. Prin ordin de ministru, firește.
Martie 2015. Câștigă și concursul pentru funcția pe care o ocupa deja. A fost singurul candidat din județ. A învins, cum s-ar spune, detașat.
Martie 2020. După șapte ani, este schimbată. Vine Marin Popescu, consilier județean PNL, care mai trecuse prin funcție — la inspectorat nu debutează nimeni, aici se revine. Adjunct este numit Cosmin Hogea, tot PNL, picat de două ori la concursul pentru o funcție de director de liceu. A treia oară nu a mai fost nevoie de concurs: a fost numit direct într-o funcție de coordonare a directorilor.
Martie 2022. Ordinul de ministru inversează sensul de mers. Marin Popescu revine la catedră, iar Aura Danielescu revine la conducerea instituției.
Titlul din presa locală a fost mai exact decât părea atunci: „rotație la Inspectoratul Școlar Timiș”. Rotație — cuvântul caruselului.
Formula juridică: detașare în interesul învățământului, până la organizarea concursului — „dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar 2021–2022”, scrie negru pe alb în ordin. Suntem în 2026. Termenul s-a rotit și el.
Concursul n-a mai venit. Nu la Timiș — nicăieri. De cel puțin cinci ani, nicio șefie de inspectorat din România nu s-a ocupat prin concurs. Toate prin detașare. Criteriile de numire nu sunt publicate nicăieri, dintr-un motiv solid: nu există. Interesul învățământului, invocat în fiecare ordin, are o singură trăsătură stabilă — cere mereu aceiași oameni.
Iar legea din 2023 care desființează inspectoratele a fost amânată an de an — ultima dată chiar prin lege, în 2025 — până în 2027–2028. Instituția desființată pe hârtie e mai vie decât reforma care a desființat-o.
Iulie 2026. Pe site-ul inspectoratului: aceeași conducere revenită în 2022. Printre adjuncți — același Cosmin Hogea, numit în 2020 de tabăra pe care doamna Danielescu o înlocuia. Partidele s-au războit, s-au schimbat la guvernare, și-au aruncat dosare. În birourile de pe Liviu Gabor n-a contat. Acolo nu se pleacă. Acolo se așteaptă rândul.
Acesta este detaliul-cheie:
Rotația de la Timiș nu e nici măcar politică. PNL, PSD — pentru carusel sunt doar culori pe căluți. Instituția i-a digerat pe toți, învingători și învinși deopotrivă, și i-a așezat frumos la locurile lor. Nimeni nu răspunde de nimic, fiindcă fiecare a fost, este sau urmează să fie celălalt.
Un sistem din care nu se pleacă nu mai are nevoie să producă nimic. Are nevoie doar să dureze. Și durează strălucit: paisprezece ani de carusel, trei legi ale educației, vreo zece miniștri, o desființare prin lege — toate trecute ca ploaia de vară. Dacă s-ar da notă la autoconservare, Timișul ar avea, în sfârșit, media 10 a județului.
Rezultatele acestei performanțe le-am citit săptămâna aceasta. Unul din cinci copii sub 5. Niciun 10. Unsprezece puncte până la Cluj.
Nu inspectoratul produce singur rezultatele școlare. Dar într-un sistem public există o regulă simplă: dacă îți asumi meritul pentru succese, îți asumi și responsabilitatea pentru eșecuri.
Joi s-a publicat ierarhia. Urmează fișele, repartizarea computerizată, dosarele. Calendarul curge senin, ca în fiecare an. Comunicatul inspectoratului numără contestațiile și termenele, conștiincios ca un contabil. Nu conține nicio propoziție despre cele unsprezece puncte până la Cluj. Nicio propoziție despre niciun 10. Și mai ales: nicio propoziție care să înceapă cu „noi”.
Normal că nu. Într-un carusel nu stă nimeni destul pe un scaun ca să răspundă de pe el. Muzica merge, căluții urcă și coboară, iar la fiecare tur cineva strigă că de vină a fost turul anterior.
Doar copiii care n-au luat nici măcar 5 nu se rotesc. Ei rămân. Cu media lor, cu liceul unde ajung, cu tot ce decurge de aici.
Scaunele se rotesc. Copiii rămân.
Comentarii prin facebook