Am citit săptămâna trecută interviul amplu pe care Elon Musk l-a acordat revistei The Economist („Croesus or Cassandra?”, numărul 25 iulie–7 august 2026). Nu m-a impresionat atât prin ce spune despre viitorul inteligenței artificiale, cât printr-un detaliu care mi s-a părut surprinzător de familiar. Omul acesta – unul dintre puținii care modelează efectiv deceniul care…
Sistemul de gardă
De ce mă bag. În 2008 eram la Bruxelles, membru al Comitetului Economic și Social European. Asigurat, cum se spune, la cel mai înalt nivel. Am fost examinat la spitalul Parc Léopold. Evaluat. Concluzia: totul în regulă. Nu era nimic în regulă. Sindromul meu Leriche – o îngustare severă acolo unde aorta se desparte spre…
Puterea care n-a fost folosită. Opt luni după „Grupul” de la Timișoara
Există momente în care istoria îți pune în mână o carte bună. Nu este obligată să-ți aducă și victoria. Victoria se cere. În noiembrie anul trecut scriam că Timișoara trăia un asemenea moment. Pentru prima dată după 1989, doi lideri naționali ai unor partide aflate în aceeași coaliție proveneau din același oraș. Sorin Grindeanu conducea…
Trei suveranităţi
Cel mai bogat industriaș al Rusiei a vorbit aproape 60 de ore, cu The Economist. Nu este un disident. Fabricile lui alimentează economia de război, amoniacul lui intră în muniție, iar averea și-a construit-o respectând singura regulă a sistemului: fă bani, nu face politică. Tocmai de aceea merită citit. Nu pentru curaj, ci pentru diagnosticul…
Pacientul din redacție
În fiecare redacție există un viitor pacient. Poate tocmai de aceea presa locală scrie atât de greu despre sistemul medical. Nu spun că evită. Nu spun că tace. Dar mă întreb dacă nu cumva aici independența jurnalistului este pusă la cea mai grea încercare. Despre politicieni este ușor să scrii. Despre administrație, la fel. Cel…
Rinichii pleacă la Cluj
În 1981, la Timișoara, echipa profesorului Petru Drăgan realiza primul transplant renal de la donator decedat din România. Prima dată când, în această țară, un organ trecea de la un om care murise la un om care putea trăi. S-a întâmplat aici. Nu la București. Nu la Cluj. La Timișoara. În 2007 s-a făcut ultimul…
Scaunele se rotesc. Copiii rămân
Niciun copil din județul Timiș nu a luat media 10 la Evaluarea Națională. Niciunul, din peste cinci mii. Unul din cinci nu a luat nici măcar media 5. Clujul e la 90 la sută medii de trecere, Bucureștiul la 92, Timișul la 79 — fix media țării. Oraș universitar, fostă Capitală Europeană a Culturii, rivalitate…
Mașina care te bate pe umăr
Omar Rafique are un restaurant în Anglia. Fiscul l-a acuzat că și-a plătit taxele cu lingura mică. El a decis să se apere singur – avocatul costă. A cerut, în schimb, ajutorul unui chatbot. Dosarul a ieșit impresionant. Argumentat, structurat, plin de precedente juridice. O singură problemă: procesele citate nu au existat niciodată. Mașina le-a…
Nu minciuna ne cucerește. Singurătatea ne predă. Conflictul ascuns dintre adevăr și nevoia de a aparține
Nu cred că adevărul este cea mai mare nevoie a omului. Cred că apartenența este. Afirmația pare cinică. Poate chiar periculoasă. Ne place să credem că oamenii iau decizii după ce cântăresc argumente, verifică fapte și aleg ceea ce este adevărat. Așa ne descriem. Așa ne-am dori să fim. Dar istoria spune altceva. De mii…
Când alegerile devin o amenințare
189 pentru. 23 împotrivă. 233 necesare. Uneori, cifrele nu arată cine a câștigat, ci cine a plecat înainte de final. Luni, 22 iunie 2026, Guvernul Veștea nu a fost respins. A fost abandonat. Lăsat singur într-o sală golită cu grijă, de parlamentari care, cu doar câteva zile înainte, vorbeau despre responsabilitate și au descoperit brusc…
Funcția fără consecințe. Responsabilitatea politicianului român în vremuri de criză
Există o categorie profesională în România care pare să fi rezolvat imposibilul: poate produce consecințe fără să le suporte. Medicul răspunde pentru diagnostic. Inginerul răspunde pentru construcție. Antreprenorul răspunde pentru faliment. Profesorul răspunde pentru rezultatele elevilor. Politicianul? Politicianul explică. Explică moștenirea grea. Explică situația internațională. Explică de ce lucrurile care ieri erau promisiuni electorale au…
Buna-credință la români
De ce construim instituții pentru oameni în care nu avem încredere Un premier desemnat a cerut luni seară votul Parlamentului vorbind despre o criză de încredere între cetățeni și stat. Diagnosticul era corect. Problema este că această criză nu începe și nu se termină cu un guvern. Este mult mai adâncă. România cere cetățeni corecți,…
Diploma nu mai este o promisiune
Cum inteligența artificială a început să erodeze legătura dintre educație și stabilitate profesională Una dintre cele mai puternice promisiuni ale lumii moderne începe să se fisureze: dacă înveți suficient, vei fi în siguranță. Generații întregi au crescut cu această idee. Diploma era mai mult decât o hârtie. Era un contract nescris cu viitorul. Timp de…
Sfârșitul culturii banilor cheltuiți. De la grant la equity
În Vest se întâmplă ceva care merită privit cu atenție. Nu pentru bani. Pentru logică. ADR Vest a lansat Vest Ventures. Capital de risc regional. Bani europeni puși nu sub formă de grant, ci de equity. Statul devine investitor-ancoră. Și — atenție — refuză să decidă. Pare un detaliu tehnic. Nu este. Pentru că schimbarea…
Trump, vinovatul perfect. De ce e mai simplu să judecăm un om decât să înțelegem un sistem
Există un mare avantaj în a avea un vinovat clar: nu mai trebuie să înțelegi problema. Dacă prețurile cresc, dacă viața devine mai complicată, dacă lumea pare mai nesigură, e reconfortant să existe un nume pe care să-l punem pe afiș. Astăzi, pentru mulți, acel nume este Donald Trump. Numai că realitatea rareori încape într-un…
Guvernul tehnocrat: impotență politică sau criză de competență?
De ce expertiza fără responsabilitate politică nu poate schimba guvernarea. Întrebarea pare corectă. Nu este. Pentru că pleacă de la premisa că problema principală este cine ajunge la Palatul Victoria. În realitate, uneori întrebarea mai importantă este cine își asumă ce se întâmplă acolo. România ajunge din nou în fața tentației guvernului tehnocrat. După negocieri…
Intelectualizarea AUR-ului. Când viitoarea putere începe să atragă pasageri
Există un moment în viața oricărei mișcări politice când încetează să mai fie privită ca simplu protest și începe să fie privită ca posibilă putere. Din clipa aceea nu mai atrage doar susținători. Atrage și oameni cu un talent vechi cât politica: capacitatea de a simți unde se mută centrul de greutate. AUR pare să…
Cinci paradoxuri despre munca publică
O lectură a studiului „De ce muncim?” (CSLDI-FSPAC UBB, 2026) Fiecare generație crede că următoarea nu mai vrea să muncească. Probabil același lucru l-au spus și cei care au trecut de la plug la fabrică, de la fabrică la birou și de la birou la laptop. Problema nu este dispariția muncii. Este schimbarea sensului ei.…
Reforma pe care o scriem cu pistolul Bruxelles-ului la tâmplă. De ce România rescrie mereu aceeași reformă salarială
A treia lege a salarizării în cincisprezece ani. Prima pe care n-o scriem din convingere, ci sub un termen PNRR și 700 de milioane de euro. Exact condiția în care, istoric, am produs unele dintre cele mai fragile legi. Există un test simplu pentru calitatea unei legi. Nu îl găsiți în manualele de drept constituțional.…
